22.11.07

21.11.07

Petrecerile si socializarile (mai mult) fortate

N-o sa inteleg niciodata de ce e interesata lumea de petrecerile mondene. Aseara la Balul Catavencu, a venit o tona de oameni, printre care Stolojan, Boureanu cu Pelinel, Ponta cu a lui Daciana si Monica Tatoiu, Prigoana sau Gheorghe Dinica. Si Gusa, insotit de un "urs" PIN.
In rest, lume pe care n-am vazut-o in viata mea. Dar nu asta e problema. Io m-am dus in interes de serviciu si am observat ca oamenii, in general, socializeaza fortat. Chiar daca te intalnesti cu prieteni sau cunostinte, mi-e greu sa cred ca la o astfel de petrece vorbesti despre ce mai face pustiul sau ce marire de salariu ai mai primit .
Iar cea mai frumoasa parte e aia cu haleala. Pe care n-am s-o inteleg in viata mea ... Unii, cand vin, se duc glont la mancare. Si cu farfuria plina ochi se plimba printre oameni, ca sa se faca remarcati.
La bautura, evident, era coada, k de obicei.
In rest, frumusel. Organizarea buna. Premiila catzavencilor, haioase, cum era de asteptat. Iar (Simona) Tache mai sa lesine pe scena. Am scapat momentul asta, mi-a spus ea dupa ce si-a revenit. :)) Sorry, Tachenshtain, dau o bere, pentru a-ti reveni de tot.

19.11.07

Turistii romani + straini si Dracula ...

In ultimele doua zile, am filmat un reportaj despre Castelul Bran, pentru o televiziune franceza. Asa cum ma asteptam, cei mai multi turisti romani au ramas niste needucati. Daca nu injura, scuipa sau urla cu masti de vampiri puse pe fata. Sau se holbeaza la mobila sau la obiectele din castel, fara sa mai citeasca si istoricul lor. Am mai constatat ca habar n-au ce spune legenda despre Dracula si care e legatura cu castelul Bran. M-au uimit insa turistii straini care sunt foarte multi si de toate nationalitatile si care chiar stiu destule despre istoria castelului. Si care sunt incantati de Romania. Mai putin (evident) de romani ...

Am stat intr-un frig cumplit vreo 3 ore ca sa gasesc 3 turisti romani, cu fetze de ' telectuali, care sa fie imbracati si normal, pentru ca altfel riscam sa iau interviuri doar de la niste gura-casca si uite asa ne faceam iar de cacao. De data asta prin Franta ...

Lovin mi-a dat o leapsa (despre cum vad io Romania). O sa povestesc cate un pic, dar o si dau mai departe, celor care au chef de comentat. Incep cu Dobre, continui cu Silviu si cine o mai vrea, daca o vrea. Ca io incep sa obosesc.

A, apropo (tot) de(spre) Romania. Aseara am ajuns acasa, dupa ora 22,00. M-am dus spre parcare si usile erau inchise, iar in jur nimeni. A trebuit sa bantui prin toata zona ca sa gasesc un paznic, ce mi-a explicat - mirat ca nu m-a informat nimeni cand am incheiat contractul - ca, dupa 22,00, se intra prin alta parte. Iar pe poarta, evident, nu scria nimic.
Cam asta-i, in mare, Romania, iar io daca as avea acum 20 de ani, m-as cara, de tot, din tara asta.

Istoricul castelului aici

16.11.07

Cum am ajuns sa am locul meu de parcare. Legal si doar al meu.

M-am mutat si, evident, nu am unde sa parchez. Astfel ca, in prima seara, am parcat si io pe o straduta, plina ochi de masini, unde oprirea e interzisa - asa cum face tot omul, care n-are unde parca. Era noapte si nu mai aveai unde arunca un ac. Si a doua zi, imi gasesc in parbriz o amenda si (cu) 2 puncte de penalizare. Am vazut negru in fata ochilor: daca as fi putut, in clipa aia l-as fi omorat pe Videanu si, totodata, as fi tras cu o mitraliera si in ceilalti 6 primari ai acestui oras de super si super-rahat.
Cu o seara inainte, ma intalnisem cu un amic, care avea masina zgariata rau si foarte urat. Si-l intreb ce s-a intamplat. "Am parcat-o pe stradutza X", zice amicu' si am gasit-o asa. Stradutza X era aceeasi stradutza pe care parcasem si io si era fix in fata blocului meu.
Astfel ca am intrat in panica: unde naiba o sa parchez io de acum inainte, ca stiu zona si sansele sunt nule. Numai asta imi trebuia: sa imi bat capul mereu pentru un loc in parcare. Si uite asa am ajuns sa-mi inchiriez io un loc de parcare, acoperit, contra sumei de 3 milioane de lei pe luna. Ma bucurasem ca chiria mea e ok, acum e exact la pretul pietei (cu tot ce platesc pentru parcare). Iar politistul la care am mers pentru procesul-verbal s-a uitat cu o mila la mine ... si in loc de 3 puncte de amenda, mi-a dat doar 1 ...
Macar daca luam punctele de penalizare pentru ca as fi baut sau as fi condus cu viteza ...
:((

Zile mai proaste

1. N-am mai scris de ceva vreme, pentru ca a) nu am chef si b) nu am ce scrie. Ocupatia mea nr. 1 a fost mutatul, care m-a deprimat groaznic, pentru ca, de 12 ani, ma tot mut ca tiganul cu cortul, iar de data asta am simtit un gol imens in suflet: am realizat ca io nu am casa mea si poate n-o s-o am niciodata ...

2. Ma amuza faptul ca prietenii care-mi citesc blogul, comenteaza ce au de comentat pe messenger :))

8.11.07

De astăzi nu mai sunt blondă

Sunt doar arămie, exact ca toamna. Să vedem acum cum se vor mai lua de mine şoferii în trafic :)

5.11.07

Din culisele celei mai grele filmări din viaţa mea de jurnalist

A fost prins de directorul liceului fumând în toaleta liceului. Când se strica liftul navei pe care era comandant, era cărat în spate de către un marinar până în sala de mese, în hohotele colegilor. A fost îndrăgostit de handbal şi abia la sfârşitul liceului s-a decis să devină ofiţer de marină. Şi îi plăceau ... brunetele.

Să încerci să faci un reportaj despre viaţa preşedintelui României este un adevărat chin. Mai bine îţi găseşti altceva de făcut. Orice altceva.

Nu am vrut decît să fac o reconstituire a fazelor cele mai haioase din "tinereţile" lui Băsescu, pentru 4 noiembrie, cînd e ziua lui de naştere. M-am gîndit că nu o să fie uşor, dar nu m-am gîndit niciodată că o să fie atît de greu. Dar am reuşit o performanţă: mi-am depăşit cu mult limita de răbdare, pe care nu am am folosit-o pînă acum, decît foarte rar, în viaţa mea profesională.
În concluzie: a fost cel mai greu de realizat reportaj din viaţa mea de jurnalist.


De ce spun asta?
Pentru că:
Unii mi-au tras clapa, de genul: tu vino la 10, pentru că eu oricum nu sunt şi am şi telefonul închis.

Alţii m-au spurcat, de nu mă mai pot spăla nici cu Marea Neagră vreodată, deoarece erau suspicioşi: de ce aş fi făcut io un reportaj de bine despre Băsescu? Şi, apoi, ce jurnalist de pe lumea asta ar fi de bună credinţă?
Un altul m-a întrebat, la sfîrşitul interviului:" Cum, despre flotă chiar nu mă întrebaţi nimic?" A făcut ochii cît cepele, cînd a auzit că nu mă interesează nici flota, nici politica ...
Iar alţii n-au putut fi convinşi să apară în faţa camerei de luat vederi, nici dacă i-aş fi ameninţat că-i împuşc pe loc.

Cu doar 7 dintre cei 15, pe care îi aveam pe listă, am reuşit să vorbesc într-un final, majoritatea fiind convinsă cam după vreo 2 ore de rugăminţi ...

Notă: colegul meu operator m-a lăsat baltă (pe bună dreptate) după prima filmare, pentru că se săturase să aştepte ore întregi în maşină, timp în care io nu făceam altceva decît să mă milogesc. Şi nici măcar io nu am crezut că o să iasă pînă la urmă. Dar, într-un final, Slavă Domnului, a ieşit ...

3.11.07

A apărut tastatura pentru blonde, care s-ar vinde ca pîinea caldă. Aştept, neapărat, şi maşina. Tot pentru blonde.


Click zice că "graţie inginerilor de la o companie rusă de computere, calculatoarele îşi pot dezvălui secretele şi pentru blonde. Este vorba despre o tastatură specială, ale cărei comenzi sunt explicate pe înţelesul femeilor. Zică-se că accesoriul pentru computer se vinde “ca pâinea caldă”, ceea ce ar fi determinat producătorul să recomande vânzare unei singure tastaturi de persoană". Mda, mie îmi sună mai mult a publicitate. Io aştept maşina, totuşi ... Aia care să meargă si(n)gur(ă) singurică ... :))

2.11.07

Vorbî di duh


Simplitatea este apogeul complexitatii. (Shinmen Myamoto Musashi)

Mai scriu si pe Pandora

Despre mine

Fotografia mea
in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.

Arhivă blog