1. N-am mai scris de ceva vreme, pentru ca a) nu am chef si b) nu am ce scrie. Ocupatia mea nr. 1 a fost mutatul, care m-a deprimat groaznic, pentru ca, de 12 ani, ma tot mut ca tiganul cu cortul, iar de data asta am simtit un gol imens in suflet: am realizat ca io nu am casa mea si poate n-o s-o am niciodata ...
2. Ma amuza faptul ca prietenii care-mi citesc blogul, comenteaza ce au de comentat pe messenger :))
2. Ma amuza faptul ca prietenii care-mi citesc blogul, comenteaza ce au de comentat pe messenger :))
Buna seara,
RăspundețiȘtergereImi pare sincer ca nu aveti o locuinta a d-voastra, dar in cazul asta sunt multi, foarte multi tineri. Ne-am saturat sa fim furati ca la usa cortului de fiecare cum vrea. Aveti o pozitie sociala deja bine conturata, aveti un loc sigur de munca de unde va castigati traiul.. In situatia asta sunt si eu, dar cu toata ambitia si optimismul meu desavarsit tot nu ma pot baga sa am o casa a mea. Pacat de tara asta, este asa frumoasa si tin la ea. Imi iubesc tara din inima, pacat de oamenii ce locuiesc in ea. Va doresc mult succes in activitatea d-voastra si am incredere ca intr-o zi o sa aveti, o sa avem fiecare o casa a noastra.
P.S. Mi-am permis sa va adaug in lista mea de BlogRoll. Sper sa nu va suparati.
:)
RăspundețiȘtergereO s-o am io pana la urma, macar in rai :))
P.S. 1. Nu ma supar si 2. ma cheama Cristina. Nimeni nu-mi spune dvs, suna sinistru.
:)
Nu imi permit sa vorbesc cu d-voastra altfel. Imi pare bine sa va cunosc si sa va citesc, domnisoara Cristina. Sper ca meseria d-voastra sa puna mai multe bete in roate celor ce ne conduc cu atata "drag".
RăspundețiȘtergereSper sa nu aveti nevoie sa ajungeti in rai pentru a avea o casa. Fiecare avem nevoie de familie, de locul nostru.. AICI! Mult succes va doresc, aici pe pamant!
Multumesc. Bete in roate pun io multe, dar la o asa tara de nesimtiti nu se simte nici ...(pe) dracu'. Ups, vorbesc urat si risc sa nu mai am casa mea in rai.
RăspundețiȘtergere:)
Sunt in pas cu stirile si vad ca se bucura pana si la 2500Ron. Asa ceva este imposibil, am ajuns de rasul planetei. La averea pe care o au, raman surprins. Sunt un om ce munceste din greu, castig destul de bine, uneori chiar foarte bine si mereu ma simt sa dau cezarului ce este al cezarului.. imi platesc taxele la zi, niciodata nu am furat pe nimeni. Nu cred ca as putea sa fac asa ceva. Dar subiectul asta nu cred ca ne face bine, nici mie, nici d-voastra, nimanui.
RăspundețiȘtergereVoiam sa va intreb.. Cum va simti in pielea celor ce trebuie sa cerceteze? Cum este atunci cand trebuie sa mergeti si sa strabateti intreaga tara, uneori lumea si trebuie sa-i lasati singuri pe cei dragi?
Cum ma simt in pielea lor? Uneori bine, alteori mi-e sila de ceea ce vad sau aud.
RăspundețiȘtergereIn rest, m-am obisnuit cu drumurile, de atatia ani...