2.10.07

Amintiri de mult uitate

De vreo cateva saptamani incoace, ma tot "bantuie" numele fostului meu prof de romana, din generala. Pentru ca nu mi-l aminteam ...
... Dumnezeu sa-l ierte! O sa ma duc sa-i aprind o lumanare la biserica. A murit acum vreo cativa ani buni, intr-un accident de masina.
A fost primul om care a avut incredere in mine si m-a trimis fortat la olimpiada de romana. Eu ca nu, el ca da, eu ca ba, el ca da. Si mi-a dat si "vacanta" vreo 2 saptamani, cica sa invat, dupa ce, ne daduse o testare pt faza pe scoala: io scrisesem numai bazaconii, iar el a ranjit la mine cu subinteles. N-am mai ajuns la faza pe judet, ca mi-am luat-o. In loc sa stau acasa sa invat, m-am dus sa-mi iau bilete cu anticipatie la
Cat Ballou. Dar pentru ca in fata mea se bagase cu tupeu un animal, iar io m-am luat tot cu tupeu de el, m-a asteptat la colt si mi-a infipt un bocanc in ochi de m-am dus cu pleoapa ochiului drept, in mana, acasa. Iar la olimpiada s-a mai dus cucu' ...
Ma aflam prin clasa a VI-a si, ca un copil prost ce eram, m-am bucurat ca nu m-am mai dus la olimpiada, dupa ce doctorita care mi-a cusut pleoapa si-a facut de 5 ori cruce cand a vazut ca ochiul nu patise nimic de la lentila ochelarilor. Bietu' prof ... tot pe el a cazut beleaua, dar n-a patit nimic in final.
Imi mai amintesc ca ne-a pus sa scriem o compunere despre cum visam noi sa ne sarbatorim ziua de nastere. Iar io am facut o compunere haioasa de radeau toti in clasa, inclusiv profu', care mi-a pus 10, dar dupa ce m-a intrebat de unde stiu ca ziua lui e pe 27 august, de am folosit-o io in a mea compunere. Asa am descoperit ca eram nascuti in aceeasi zi si multi ani dupa aceea, ne-am intalnit in piata, chiar de ziua noastra. Era intr-o sambata. I-am urat :La multi ani", el mi-a urat apoi mie, iar o babuta care vindea patrunjel s-a uitat ciudat la noi si a zis:"Saracii, pentru ei a venit deja Anu' nou".
De atunci l-am mai vazut doar o singura data; eram in masina si am trecut pe langa el. Acum regret ca n-am oprit ca sa vorbim, sunt sigura ca s-ar fi bucurat ...
De o saptamana, ma chinuiesc sa-mi amintesc numele lui; am tot zis ca o sun pe mama (i-a fost si ei profesor) si azi mi-am amintit brusc, desi tocmai ce-mi iesise din minte si nu ma mai gandeam la el: Constantin Virna.
Sa-i fie tarana usoara, ca tare de treaba a mai fost!



Mai scriu si pe Pandora

Despre mine

Fotografia mea
in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.

Arhivă blog