21.1.08

Vorbî di duh

Daca se apropie de tine o persoana care sustine ca-ti vrea binele, ia-o la goana si nu te opri!

Henry David Thoreau

18.1.08

Imi doresc ...

... din tot sufletu' sa renunt la presa si sa plec din tara asta. Sper sa mi se indeplineasca macar una dintre aceste dorinte pana implinesc 35 de ani.

Vorbî di duh

Adesea suferim din cauza parerii altora decit din cauza realitatii.

Seneca

13.1.08

Videanu e "familiar" cu nesimtirea, pardon, lesinul

Adriean Videanu sugereaza ca s-ar putea retrage din cursa pentru Primaria Capitalei si sustine ca PD-L are cel putin trei-patru oameni care pot cistiga din primul tur, nominalizindu-i pe Vasile Blaga, Radu Berceanu si Liviu Negoita, potrivit unui interviu acordat cotidianului Jurnalul National.
Acu' inteleg de ce il doare-n p...ix de Bucuresti si se ocupa doar de problemele "familiare" (in timp ce se bronzeaza pe alte meleaguri) cum a spus 'mnealui, referindu-se, insa, la familie. Omu' a zis el bine pana la urma, chiar dk a vrut sa spuna, de fapt, altceva. Ii recomand www.dexonline.ro, poate invata si el sa vorbeasca corect pana se retrage din scaunul de edil, pe care il ocupa doar de dragu' partidului. Sau de "dracu' " partidului?
:D

* Conform DEX, "nesimtire" inseamna si "stare de inconştienţă; pierdere a cunoştinţei; leşin". Da?
:D, :D, :D.


10.1.08

CSM-u' care este. Degeaba.

Asa cum se stia din culise, seful CSM a fost aleasa Lidia Barbuleascu. Nu trebe prezentare, o cautare pe google va scoate in evidenta doza maxima de tupeu de care da dovada, din cauza prieteniilor sus-puse. E plecata din Slatina; cuvinte cheie: madam Stanoiu, madam Huza ... Barbuleasca e cea care a cerut sa se scoata o materie de la admiterea in magistratura, pt fiica-sa, careia ori ii era lene sa invete ori n-o ducea capu' ... Io merg pe a doua varianta.
Si mai cred ca Base a vorbit cu nevasta-sa inclusiv despre ea, asa, in particular ...
:)
Ma tot intreb de vreo 3 ani, cum dracu' poate fi desfiintat pt totdeauna CSM-u'?Pt k astia nu-si justifica salariile din banii publici de nici o culoare, nici rosie, nici portocalie, nici albastra ...

* Nu, nu e o greseala, in poza chiar e
Catherine Deneuve ... Apare la imagini, pe google, daca dai cautare "Lidia Barbulescu"...
(H)adevaratul chip, aicisha ...

7.1.08

Vorbi di duh

Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani, deoarece moartea pluteşte mereu deasupra capului tău. Cât mai trăieşti şi cât mai poţi, fii un om de bine, pentru ca răutatea este un acid care arde, în primul rând, ţesutul sănătos.

5.1.08

"Cum sa nu-i furi zambetul unui PR"

Il cheama Dan, are 29 de ani, lucreaza in PR si trebuie sa suporte o interventie chirugicala complicata, care-l costa 33.000 de euro. Evident, are nevoie de ajutor.

4.1.08

Primitzi cu colindu'? Primim, uãi, cum sî nu primim?

Tocmai ce am ras cu lacrimi; adica incep sa-mi revin dupa revelionul ala de cosmar. Am citit un articol dintr-un ziar din Vaslui, care e un fel de oda adusa primarului Victor Cristea; primar care, dupa a mea parere umila, n-a facut nik in orasu' ala primitiv si amarat. Da' mai bini ia shititzi aishisha, k sî vã rîditzi shî voi... Prima parte, in care fostul meu coleg Adi Boros ii sufla un pic pe sub palton lui Cristea, e total neinteresanta; a doua parte, insa, e plina de haz; Boros a avut inspiratie, tre' sa recunosc ...

Nu raspund la SMS ... La ri la ri la...

Realitatea TV (locul in care muncesc de vreun an si ceva) anunta ca la Vaslui (locul in care m-am nascut si trait pana la 18 ani) s-a intamplat un fapt divers, ilegal, dar haios in acelasi timp.
In noaptea de Revelion, niste hoti au furat cataloagele din cancelaria Liceului teoretic Emil Racovita (locul in care am facut io liceul), intrand pe geam. Conducerea scolii a anuntat ca va reface notele pe baza carnetelor, lucrarilor si a tezelor. Ha, ha, ha, ce gluma "buna"!



Asa ca fac un anunt important: daca, Slava Domnului, s-o fi furat si vreun catalog de-al meu, io nu le zic ce note aveam nici moarta :))
Sa le spuna tata, care m-a dat fortat la clasa de chimie-biologie (cand io vroiam limbi straine) si care, timp de 4 ani, a iesit cu capul plecat din clasa, de la sedinte, de rusine :))
Chelfaneala o luam io, dupa aceea, evident. Acum rad de cate ori imi amintesc, chiar si cu tata. In aceeasi clasa cu mine, invata si o verisoara de-a mea, de nota 10. Tata innebunea cand auzea notele ei. Acum, insa, s-a linistit. Ea e laboranta sau profesoara pe la Vaslui, nici nu stiu exact, desi s-a chinuit sa dea la medicina o gramada de ani.

Deci, revenind, dirigu' (cu care mai vorbesc din cand in cand), va rog sa nu ma sunati zilele astea, pt ca nu raspund la telefon ... Si nici macar la SMS ... Doar daca ma suna hotii, sa-mi dea ceva elemente pentru vreo stire ...
:))

PS Acum mi-am dat seama. Frate-miu e si el elev la liceul ala. Macar al lui sa fi disparut. Catalogul, evident :))

Ingerii exista, nu-i asa?

Ieri, primesc un telefon. De la munca. O colega imi da numarul unei doamne din Galati. Ca sa o caut urgent! O sun, se recomanda Dida. Imi spune ca are o fabricuta de textile si ca e dispusa sa-i ia pe cei 2 oameni ai strazii, Luiza si Mihai, acolo, la Galati si ca le va da, pe langa serviciu, si un acoperis deasupra capului. Imi iau la revedere, dupa ce-i spun uimita de bunatatea ei: "sunteti un inger, nu-i asa"? Nu stiu daca si ce a inteles, dar ingerul ma asteapta saptamana viitoare la "el" ...

3.1.08

Vorbî di duh

Rautatea oamenilor este nemarginita
- e chiar mai adinca
decit bunatatea lui Dumnezeu.



Alexandre Dumas

1.1.08

Ingerul meu, ingerul lor, ingerii nostri ...

Sunt intr-o stare de ... amortire. De somn, de foame, de mila ... nici nu mai stiu ... Stiu doar ca nu am dormit de mai bine de 35 de ore si mai stiu ca nu am apucat sa ma distrez. Sau sa beau sampanie. Sau sa imi pun macar o dorinta la miezul noptii ... Culmea e ca nici macar nu regret ca Revelionul m-a prins langa niste oameni ai strazii ...

In timp ce filmam de Craciun pe dealuri si campii, intr-un sat de vaduve, colegul meu, operatorul Stefan Stoica, a venit cu o idee: "Uite, io as filma de Revelion aurolaci"... a zis el si mi s-a parut, din punct de vedere jurnalistic, interesant ... Si, cand sefii mei m-au intrebat, glumind : "Ei, si de Revelion ce ne pregatesti?" iar io am raspuns, aproape tot ca o gluma:"Niste aurolaci"... am stiut inca de atunci ca reportajul era ... ca si facut. Nu pot uita chipurile de uimire ale colegilor mei. Unii au spus ca suntem nebuni - si eu si Stoica - altii, ca e o idee geniala ...


31 decembrie 2007, in jurul orei 22,00
Suntem in masina, cautam oameni ai strazii. Ajungem in Grozavesti. Gasim un canal, in care locuiesc 7 persoane. Stoica ii stie pe unii dintre ei ... Chiar si asa, se negociaza la sange. Vor bani, altfel nici nu vor sa auda. "Sub 3 milioane nici nu discutam", ne spune sefa, o femeie de vreo 40 si ceva de ani ... Ne scotocim prin buzunare. Eu am 1,5 milioane, Stoica, 500.000 de lei. Ultima strigare: 2 milioane. "Va convine, bine, nu" ... forteaza nota Stoica. (Oricum banii aia le erau de la inceput destinati ...)

Primim, intr-un final, acordul si intram. Nu am cuvinte sa descriu cum miroase inauntru. Io, cu fularul la nas, incerc sa rezist. Stoica incepe sa monteze camera de filmat; mie imi vine, dupa 5 minute, sa vomit ... Si cand simt ca nu mai pot, fug... Si fug si fug ... Afara. Pana ajung, mi se pare ca trece o vesnicie. Nu ma intereseaza nici gandacii cat o nuca, nici sobolanii, de care ma tot impiedic ... Doar alerg ... Afara, mi se pare ca miroase la fel.
(Am reusit sa scap de mirosul care mi s-a impregnat pe creier, abia azi, pe la pranz. Dupa ce am montat, dupa ce am revazut reportajul si dupa ce am plans ... De mila. Pentru ca, emotional, m-a rupt in 2 ...)
Stoica ramane in ... grota, cum ii spune el. Io, in stare de soc, ajung in masina, il sun si-i spun, agitata, sa iasa, ca vorbim cu ei afara. Stoica imi spune "ok, stai linistita", dar ramane in continuare acolo, timp de cateva minute bune ...

31 decembrie 2007, ora 23.00
Intre timp, io ma tot foiesc pe langa gura canalului, mai bag un cap inauntru, ca sa stiu ca e in siguranta colegul abandonat. Ma simt vinovata pentru faptul ca am avut „inima” sa-l las singur acolo, dar chiar nu mai puteam sta ...

Ingerii lor ...
Se aud zgomote, apoi apare flacara unei lumanari... Respir usurata. Stoica e intreg. Iar oamenii din canal, pregatiti de revelionul din Piata Constitutiei. „E primul revelion petrecut afara”, imi spune Luiza. Are 23 de ani, dar arata de 45 ... „Anul trecut, a fost mai tragic. Am stat intr-o scara. Am adormit cu tot cu copil, care are 4 ani, si dimineata, am gasit la cap, sarmale, cozonac, haine pt copil. Acum mergem si noi acolo in centru, poate li se face oamenilor mila de noi si primim sarmale ... „ (Toata noaptea au spus aproape obsesiv : "vrem sarmale si ciorba calda" ...)

Se urca in masina. Se apropie ora 23,30. Desi as fi vrut sa mai vorbesc cu ei pe strada, mergem spre Unirii si decidem sa vorbim, ce avem de vorbit, acolo ...

E ora 24.00
Cu trei secunde inainte de miezul noptii, cei doi, Mihai si Luiza, se uita socati la oamenii din jur. La lumini, la Parlament si tresar la artificii. La cumpana dintre ani, se saruta ... fascinati si fericiti in fericirea lor...

Oamenii din preajma lor sunt intr-o stare de bucurie maxima. Sampania curge, muzica la fel, artificiile iti iau ochii. Io nu am timp sa simt secundele. Sunt prinsa de reactiile celor 2 si cand ma "trezesc", ea plange, iar el o strange in brate neputincios ...

De undeva, apare un inger. Un Mos Craciun. Cu o sticla de sampanie in mana. Luiza vorbeste singura:"De vreo 7 ani nu am mai baut sampanie. Nici nu-i mai stiu gustul"... Dar Mosul, fara s-o auda, le toarna jumatate de pahar de sampanie, apoi se fotografiaza cu ei "...

Si io, si Stoica, ne solidarizam cu Mihai si Luiza. Nu am mancat nimic, nu am baut sampanie. Io, nici macar pana la ora asta... Iar de mancat, am cigulit dintr-o ciocolata, azi, pe la pranz ...

Reportajul, aici



1 ianuarie 2008

Ingerul lor ...
Cand in sfarsit ajung acasa, moarta de oboseala, dupa o zi de munca fara oprire, la usa scarii mele, ma lovesc de 2 copii. Ai strazii. Sunt inghetati si se bucura cand ma vad. "Uite o doamna. Ea sigur ne da drumul la usa". In mana tin o sorcova. Io, in stare maxima de transa, de oboseala si poate din cauza evenimentelor din ultimele ore., ii las sa intre, scot, teleghidata, portofelul, fara sa ma gandesc ca mi-l pot smulge si fugi cu el, le dau tot ce am inauntru (putin, vreo 200.000 de lei) si ii intreb unde dorm. "In canal, doamna, la Unirii".
Cand sa intru in lift, unul dintre ei, de vreo 10 ani, fuge dupa mine, ma atinge pe cap cu sorcova si imi zice:"Asa, bun, sa fie Dumnezeu cu dvs, ca sunteti o doamna buna" ...

Din lift iese un barbat. Cu o bata in mana, urland in gura mare la ei:"am chemat poli-tzia. Suna de o ora la interfono" ... Copiii se dau 2 pasi in spate si io le spun in soapta:"Mai bine plecati, ca sa nu aveti probleme" ... In lift, barbatul, un italian, imi explica in limba lui ca l-au exasperat ... Io ma fac mica, mi se pare ca atitudinea mea l-a scos din sarite si mai tare ...

Intru in casa si ma prabusesc pe pat. Ma buseste plansul...

Ingerii lor ...
Nu, nu e o poveste inventata. Nu stiu ce inseamna tot ce mi s-a intamplat, dar prima mea zi a anului 2008 s-a terminat, in mare, foarte trist ... Singura bucurie au fost emailurile telespectatorilor. In seara asta, Luiza, Mihai, cel mic si familia lor macar au ce manca (SARMALEEEE!), cu ce se imbraca si pot dormi in lenjerie curata ... Am zis si le mai zic o data:"Dumnezeu sa le dea dupa sufletul lor" ... E o "vorba" auzita curand, de la un om, care pare a avea suflet mare ...

Ingerul meu ...
Poate voi nu credeti in ingeri, da' io, da. Acum multi ani, cam pe vremea asta, ma aflam, ratacita, printr-o padure ... Eram cu prietenul meu, mergeam sa o cautam pa mama lui, "disparuta", undeva pe langa Roman. Era o zapada de mai bine de 1 metru. Eram inghetati si dezorientati. Mergeam in nestire, in noapte, si parca drumul nu se mai termina... Deodata, in fata noastra, a aparut o femeie. Nu stiu de unde... Nu stiu cand ... Ne-a intrebat pe cine cautam; apoi ne-a aratat calea cea buna... Dupa care, a disparut brusc ... De atunci, io chiar cred in ingeri. In ingerii nostri ...


LA MULTI ANI! Si sa va dea Dumnezeu ingeri ... dupa suflet!
Mai scriu si pe Pandora

Despre mine

Fotografia mea
in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.

Arhivă blog