3.12.07

Groh, groh, groh, prin MizeRoBucureshti ...

Astă-sară, în timp ci mă întorceam acasî, mergînd o bucatî di drum pi jios, am dat, pentru a miliarda oarî, di tătzi scuipatzii, mushii shî rahatzii di cîni di pi trotuari + milioanili di mucuri di tzigări, cari ni înconjoarî. Deshi am 30 +1 an(i), din păcati, pînî acu' n-am reushît sî mî obishnuiesc cu privelishtea asta shî nishi cu sticlili goali, cojili di sămintzî sau ambalajili di cari ti loveshti la tăt pasu'. Shî nishi cu oamenii cari injurî sau cu shoferii cari claxoneazî în neshtiri, trecînd, totodatî, pi verdili pietonilor... Shî, la un moment dat, m-am gîndit, nu shtiu cum shî di ci (sau mă rog, cred cî shtiu di ci), la cum, Doamni iartă-mî, ar arăta tătzî bucureshtenii în (cu) chip di porshi. La propriu, nu la figurat ...

Porshi scunzi, înaltzi, grashi sau slabi, roshcatzi, blonzi sau brunetzi sau scroafi cu permanent, shershei, ruj shî cu tocuri. Mergînd pi jios sau cu mashîna. Aruncînd tăt ci li cadi în mîni sî grohăind la fiecari secundî. I o imagini cari, cred io, ni s-ar potrivi di minuni...



P.S. Azi chiar nu vreu sî-mi recunosc adresa di Bucureshti din buletin. Asha cî mă dau sheea ci sunt di fapt shî di drept: moldoveank sadea ...


Mai scriu si pe Pandora

Despre mine

Fotografia mea
in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.

Arhivă blog