Cum am ajuns sa am locul meu de parcare. Legal si doar al meu.

M-am mutat si, evident, nu am unde sa parchez. Astfel ca, in prima seara, am parcat si io pe o straduta, plina ochi de masini, unde oprirea e interzisa - asa cum face tot omul, care n-are unde parca. Era noapte si nu mai aveai unde arunca un ac. Si a doua zi, imi gasesc in parbriz o amenda si (cu) 2 puncte de penalizare. Am vazut negru in fata ochilor: daca as fi putut, in clipa aia l-as fi omorat pe Videanu si, totodata, as fi tras cu o mitraliera si in ceilalti 6 primari ai acestui oras de super si super-rahat.
Cu o seara inainte, ma intalnisem cu un amic, care avea masina zgariata rau si foarte urat. Si-l intreb ce s-a intamplat. "Am parcat-o pe stradutza X", zice amicu' si am gasit-o asa. Stradutza X era aceeasi stradutza pe care parcasem si io si era fix in fata blocului meu.
Astfel ca am intrat in panica: unde naiba o sa parchez io de acum inainte, ca stiu zona si sansele sunt nule. Numai asta imi trebuia: sa imi bat capul mereu pentru un loc in parcare. Si uite asa am ajuns sa-mi inchiriez io un loc de parcare, acoperit, contra sumei de 3 milioane de lei pe luna. Ma bucurasem ca chiria mea e ok, acum e exact la pretul pietei (cu tot ce platesc pentru parcare). Iar politistul la care am mers pentru procesul-verbal s-a uitat cu o mila la mine ... si in loc de 3 puncte de amenda, mi-a dat doar 1 ...
Macar daca luam punctele de penalizare pentru ca as fi baut sau as fi condus cu viteza ...
:((

Zile mai proaste

1. N-am mai scris de ceva vreme, pentru ca a) nu am chef si b) nu am ce scrie. Ocupatia mea nr. 1 a fost mutatul, care m-a deprimat groaznic, pentru ca, de 12 ani, ma tot mut ca tiganul cu cortul, iar de data asta am simtit un gol imens in suflet: am realizat ca io nu am casa mea si poate n-o s-o am niciodata ...

2. Ma amuza faptul ca prietenii care-mi citesc blogul, comenteaza ce au de comentat pe messenger :))