Life or something like it

Deşi par o antisocială în ochii multora, în special la prima vedere (că după ce apuc să-mi dau seama cît de cît cu cine am de-a face ori rămîn la fel de antisocială ori îmi revin la starea mea naturală), tre' sa recunosc că n-am deloc astfel de probleme cu taximetriştii. Cum mă urc în taxi, cum încep să vorbească. Pînă cobor din maşină. Cele mai multe discuţii sunt despre Bucureşti, evident, şi despre nenorociţii care conduc ţara asta de fraieri. Aseară, de fapt, azi-noapte, pe la 3, cînd mă întorceam acasă, am dat de un tînăr (taximetrist), vorbăreţ (normal), care, după ce l-a înjurat pe Videanu şi mi-a explicat el cum a lucrat la o mare firmă de construcţii şi mai ales cum se cîştigă licitaţiile pentru străzi, mi-a zis: "de ce s-or lăcomi, d-le, oamenii ăştia, că tot în mormînt ajung, la fel ca şi noi. Chiar dacă trăiesc numai în lux. Şi de ce au, de ce nu le mai ajunge! Şi noi am vrea vile, bani cu găleata şi alte alea, dar chiar dacă aştia mari se îngroapă în costume Armani, tot viermii îi mănîncă şi pe ei." A spus-o atît de natural, încît mi se făcuse pielea de găină. Că omu' ăla chiar avea (mare) dreptate!
Azi, uitînd complet de povestea de aseară, m-am uitat şi la "Life or something like it". După ce am văzut filmul, că tot îl amîn de ceva vreme, mi-au venit în cap iar vorbele taximetristului ... Brrr! Sper că nu-i vreun semn, păcatele mele ...

O jurnalistă britanică a fost ciupită de fund în timpul unei intervenţii în direct

"Politia din Marea Britanie se afla pe urmele unui barbat care a agresat o jurnalista de la postul Channel 4 in timp ce aceasta se afla in direct. Filmuletul a ajuns si pe YouTube si a fost vizionat de aproape 400.000 de utilizatori, relateaza AFP.
Scena s-a petrecut in Oxford, unde Sue Turton avea o interventie in cadrul jurnalului de stiri dintr-o zona afectata de inundatii. Imaginile arata cum un trecator se apropie de jurnalista si o ciupeste de fund, inainte de a se indeparta.
Imperturbabila, Sue Turton isi continua discursul. Ea nu a depus plangere impotriva agresorului, insa politistii s-au autosesizat si il cauta pe individ pentru a-l amenda.
Oamenii legii au primit o copie dupa caseta si spun ca in scurt timpvor pune mana pe barbat. Desi a marturist ca incidentul i s-a parut umilitor, jurnalista britanica nu are niciun fel de pretentie de la agresor. Ea vrea doar ca acesta sa fie pedepsit pentru a da un exemplu".

Tot discutînd cu diverşi amici despre acest subiect comico-tragic (mă rog, cu exagerarea tipic feminină de rigoare), m-au întrebat ce aş fi făcut io. După cum bine mă cunosc, într-o astfel de situaţie, (cu care m-am şi confruntat, de altfel, dar nu în timpul profesiunii), m-aş fi întors, i-aş fi dat un microfon lu ăla fix în căpăţănă şi apoi aş fi continuat, zîmbind, relatarea ... După care, cel mai probabil, ar fi trebuit să-mi caut şi un nou job. Pe la salubrizare, poate ... :) Ca să puteţi înţelege posibila mea reacţie, vă dau fix 2 bucăţi de exemplu (plus încă unul supliment). O dată, m-a ciupit unul de fund, în tramvai, eram chiar pe scări, abia urcase nesimţitu' şi se plictisea, iar io, în momentul în care vatmanul se pregătea să închidă uşile, l-am împins jos şi n-a mai avut cînd să urce (după care i-am zîmbit, adică rînjit, elegant). Iar a doua oară, l-am bătut pe altul cu o mătură lungă, pe vremea cînd eram în liceu, în vacanţă şi lucram la terasa unei rude.
A treia oară (s-a întîmplat recent), însă, n-am mai avut timp să reacţionez, eram în mijlocul străzii, lîngă Casa Presei şi pînă să mă întorc spre dobitoc, ăla era deja pe trotuarul din faţă ...
Deci, şefu', vezi de ce fug io de direct? :))