23.8.09
Hmmm
Nu ştiu cum se face, dar de câte ori mi-s io de serviciu, în special în weekend, au loc tot felul de tragedii. Cad avioane, mor oameni în accidente rutiere, se împuşcă unii pe alţii ...
20.6.09
De ce e meseria mea. Inutilă.
Meserii inutile: ziarist
de Lelia MUNTEANU, Gândul
În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).
Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.
Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.
Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.
E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.
Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.
Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)
Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.
P.S. L-am postat pe tot, pentru că blogspotul îmi refuză linkul spre articol.
de Lelia MUNTEANU, Gândul
În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).
Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.
Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.
Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.
E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.
Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.
Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)
Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.
P.S. L-am postat pe tot, pentru că blogspotul îmi refuză linkul spre articol.
17.6.09
Bucureşti, 16 iunie, ora 14, peste 30 de grade ...
... vatmanul unui tramvai a dat, cică din greşeală, drumul la căldură ... Şi aşa a mers de la Casa Presei până în Crângaşi, deşi urla toată lumea la el. Mai departe, nu ştiu ce s-a întâmplat, mă întreb şi acum, dacă o mai fi în viaţă omul...
17.3.09
Vama Veche va avea pistă pt biciclete, terase la mare, canalizare şi zonă centrală
Din 2 mai până la punctul de trecere în Bulgaria (inclusiv în Vama Veche), va exista o pistă pt biciclete, construită pe drumul paralel cu marea. Drumul va fi astfel asfaltat şi va fi doar pt pietoni şi biciclete, nu şi pt maşini, ca până acum.
Vama Veche va avea şi un fel de zonă centrală.
Aproape de mare vor fi miniterase.
Vama Veche va avea şi canalizare. Proiectul a costat 6 milioane de euro.
Gulaş, Expirat şi Bavaria au dispărut, pt că ar fi fost construite ilegal.
Expirat va reveni, dar în formă legală.
Şony şi Stuful (Ovidiu) rămân ca şi până acum, pt că sunt legale. Toate celelalte caşcarabete construite ilegal au dispărut, la rândul lor, şi ele.
Humanitasul va primi un alt spaţiu.
Clădirile care se vor construi nu vor putea fi mai mari de P+1.
>
4.3.09
DESTINE CUTREMURATE
A fost odata ca niciodata... A fost odata, o tentativa de oras. Cu 2 blocuri si vreo cateva sute de bordeie. Acum are mii de apartamente si cateva bordeie.
Cutremurul din 4 martie 77 a prins crema comunista a orasului in Casa de Cultura, unde tocmai se numarau voturile pentru alegerea noului primar, pe atunci, to'arshu' prim-secretar. Chiar inainte de a fi ales, noul prim-secretar a luat "atitudine" de PCR-ist cu diploma: a blocat usile cladirii, temandu-se ca vor pleca to'ar'shii mai repede decat ar trebui ... Se stie: disclipina era "calitatea" nr 1, in comunism. Si nu era de gluma cu asta ...
Cand a inceput sa vuiasca sala, to'arshilor li s-a facut frica. Cand s-a daramat peretele de langa prezidiu, to'arshilor le-a inghetat sangele in vene. Un to'arash batran, cu experienta anului '40, a inceput sa urle: "Cutremuuuur"... Si cei 300 de to'arashi s-au bulucit spre iesiri. Nici ei nu-si mai amintesc cum si cand au deschis usile cu forta fricii. Calcandu-se in picioare, to'arashii au reusit sa iasa din Casa de cultura. O femeie de 30 de ani, gravida in cateva saptamani, a lesinat si doar destinul a decis sa mai traiasca. Pana s-o calce toti in picioare, a fost luata pe sus de un militian si dusa departe de lumea dezlantuita ... A doua zi, insa, a pierdut copilul ...
Tot a doua zi, to'arshu' prim-secretar a sunat la centru:" Orasul a fost distrus in proportie de 80%...", anunta acesta. O minciuna sfruntata ... Nu fusese afectat mai mult de 5% ... Iar cand to'arshul cel mai iubit dintre to'ar'shi a anuntat ca vine in oras urgent, pentru a vedea cu ochii sai dezastrul naturii, to'ar'shul prim-secretar a inlemnit. Facuse o greseala, iar el a realizat-o abia atunci, pe ziua ...
Pana sa vina to'ar'shu' Ceausescu, casele micutului oras fusesera rase, in ritm pioneresc, de excavatoare ...
Intre timp, s-a facut si bilantul mortilor: 4, dintre care 2 nu erau din oras, ci doar in tranzit...
Cand a ajuns to'ar'shu', era exact cum fusese informat: asa ca a dat ordin sa fie reconstruit totul, casele sa fie inlocuite cu simbolul socialist: blocurile si, mai mult, numarul acestora sa fie mai mare: industrializarea orasului va aduce cu siguranta mai multi muncitori in zona.
6 ani au trecut pana cand Ceausescu a zis: STOP! O parte dintre blocuri au ramas in stadiul de "schelet" si pe acestea au aparut panouri imense cu: TRAIASCA PCR! TRAIASCA CEAUSESCU! Macaralele si buldozerele fusesera pitite. Toti securistii erau impanziti in multime. Ca si prima data, Ceausescu a venit, a "vazut", a oprit marile realizari marete, pentru ca punga cu bani ajunsese la fund si dus a fost. De atunci, prea "iubitul" nu a mai lasat urma de picior in oras ...
8 blocuri au ramas ca dupa cutremur. Si asa au sunt si in zilele noastre. In 2000, un copil a murit, cazand de pe schele ...
E un oras mort, cu oameni tristi, fara suflu, cu magazine inchise, fara un restaurant unde sa poti manca; nici macar covrigi nu gasesti aici. Ce cinematograf, ce Casa de cultura, ce scoala de elita?
In '77, avea 16.000 de locuitori. La Revolutie, 20 si ceva de mii. Acum, ZIMNICEA, din judetul Teleorman, are tot 16.000 ...
PS: Ce s-a intamplat cu prim-secretarul care a dat ordin sa fie ras orasul Zimnicea? S-a dus dupa Ceausescu, ce sa faca si el ...
Cutremurul din 4 martie 77 a prins crema comunista a orasului in Casa de Cultura, unde tocmai se numarau voturile pentru alegerea noului primar, pe atunci, to'arshu' prim-secretar. Chiar inainte de a fi ales, noul prim-secretar a luat "atitudine" de PCR-ist cu diploma: a blocat usile cladirii, temandu-se ca vor pleca to'ar'shii mai repede decat ar trebui ... Se stie: disclipina era "calitatea" nr 1, in comunism. Si nu era de gluma cu asta ...
Cand a inceput sa vuiasca sala, to'arshilor li s-a facut frica. Cand s-a daramat peretele de langa prezidiu, to'arshilor le-a inghetat sangele in vene. Un to'arash batran, cu experienta anului '40, a inceput sa urle: "Cutremuuuur"... Si cei 300 de to'arashi s-au bulucit spre iesiri. Nici ei nu-si mai amintesc cum si cand au deschis usile cu forta fricii. Calcandu-se in picioare, to'arashii au reusit sa iasa din Casa de cultura. O femeie de 30 de ani, gravida in cateva saptamani, a lesinat si doar destinul a decis sa mai traiasca. Pana s-o calce toti in picioare, a fost luata pe sus de un militian si dusa departe de lumea dezlantuita ... A doua zi, insa, a pierdut copilul ...
Tot a doua zi, to'arshu' prim-secretar a sunat la centru:" Orasul a fost distrus in proportie de 80%...", anunta acesta. O minciuna sfruntata ... Nu fusese afectat mai mult de 5% ... Iar cand to'arshul cel mai iubit dintre to'ar'shi a anuntat ca vine in oras urgent, pentru a vedea cu ochii sai dezastrul naturii, to'ar'shul prim-secretar a inlemnit. Facuse o greseala, iar el a realizat-o abia atunci, pe ziua ...
Pana sa vina to'ar'shu' Ceausescu, casele micutului oras fusesera rase, in ritm pioneresc, de excavatoare ...
Intre timp, s-a facut si bilantul mortilor: 4, dintre care 2 nu erau din oras, ci doar in tranzit...
Cand a ajuns to'ar'shu', era exact cum fusese informat: asa ca a dat ordin sa fie reconstruit totul, casele sa fie inlocuite cu simbolul socialist: blocurile si, mai mult, numarul acestora sa fie mai mare: industrializarea orasului va aduce cu siguranta mai multi muncitori in zona.
6 ani au trecut pana cand Ceausescu a zis: STOP! O parte dintre blocuri au ramas in stadiul de "schelet" si pe acestea au aparut panouri imense cu: TRAIASCA PCR! TRAIASCA CEAUSESCU! Macaralele si buldozerele fusesera pitite. Toti securistii erau impanziti in multime. Ca si prima data, Ceausescu a venit, a "vazut", a oprit marile realizari marete, pentru ca punga cu bani ajunsese la fund si dus a fost. De atunci, prea "iubitul" nu a mai lasat urma de picior in oras ...
8 blocuri au ramas ca dupa cutremur. Si asa au sunt si in zilele noastre. In 2000, un copil a murit, cazand de pe schele ...
E un oras mort, cu oameni tristi, fara suflu, cu magazine inchise, fara un restaurant unde sa poti manca; nici macar covrigi nu gasesti aici. Ce cinematograf, ce Casa de cultura, ce scoala de elita?
In '77, avea 16.000 de locuitori. La Revolutie, 20 si ceva de mii. Acum, ZIMNICEA, din judetul Teleorman, are tot 16.000 ...
PS: Ce s-a intamplat cu prim-secretarul care a dat ordin sa fie ras orasul Zimnicea? S-a dus dupa Ceausescu, ce sa faca si el ...
3.3.09
Jurnaliştii italieni s-au calmat
Nu tu ţigani, nu tu violuri, nu tu crime ...
Acum o săptămână, la Realitatea TV, a fost o emisiune cu jurnaliştii italieni. Pe mine nu m-au impresionat, nu am înţeles dacă au o problema reală cu românii-ţiganii sau nu. Nu m-au impresionat nici reportajele lor despre România sau despre romi, în afară de o urmărire din maşină sau o înregistrare cu camera ascunsă prin aeroport, nu am remarcat nimic care să-mi fi rămas în minte. Înţeleg doar că au fost ei încântaţi de un reportaj de-al meu din Italia când am umblat îmbrăcată în ţigancă şi am fost şi prin taberele de romi. Mai bine m-ar chema în Italia, că tot mi-a plăcut la nebunie Roma, să le fac şi lor nişte reportaje şi să termin şi de vizitat ce n-am apucat să vizitez :))
Acum o săptămână, la Realitatea TV, a fost o emisiune cu jurnaliştii italieni. Pe mine nu m-au impresionat, nu am înţeles dacă au o problema reală cu românii-ţiganii sau nu. Nu m-au impresionat nici reportajele lor despre România sau despre romi, în afară de o urmărire din maşină sau o înregistrare cu camera ascunsă prin aeroport, nu am remarcat nimic care să-mi fi rămas în minte. Înţeleg doar că au fost ei încântaţi de un reportaj de-al meu din Italia când am umblat îmbrăcată în ţigancă şi am fost şi prin taberele de romi. Mai bine m-ar chema în Italia, că tot mi-a plăcut la nebunie Roma, să le fac şi lor nişte reportaje şi să termin şi de vizitat ce n-am apucat să vizitez :))
23.2.09
Am întâlnit şi romi deştepţi
Şi romi cinstiţi. Şi bogaţi, şi săraci. Ştiu că şi romii sunt români, dar am preferat să fac această diferenţă, ca să se înţeleagă despre ce e vorba.
Am cunoscut ong-işti, profesori, doctori, profesori, politicieni, ziarişti şi lista poate continua. Adică nu toţi trăiesc din sau în gunoaie şi nu toţi fură, violează sau omoară.
Am cunoscut ong-işti, profesori, doctori, profesori, politicieni, ziarişti şi lista poate continua. Adică nu toţi trăiesc din sau în gunoaie şi nu toţi fură, violează sau omoară.
22.2.09
Viaţa privată a preşedintelui
Sâmbătă seara. Predeal. Restaurantul Rozmarin. Muzică populară. Mâncare bună. Voie (şi mai) bună.
La un moment dat, intră o domniţă. Mă gândesc: ce seamănă fata asta cu Elena Băsescu! Imediat, intră o alta. De data asta, chiar era Maria Băsescu, nu putea şi ea să semene cu ... ea. Evident, apare şi preşedintele. Se duc la o masă, se aşază şi, până să dea comanda, vreo 15 ziarişti de la masa noastră s-au dus buluc peste ei. Doar pentru a-l saluta. Când a realizat că nu e nici un pericol - nici o cameră video prin preajmă, nici un ziarist care să-l întrebe pe unde a fost sau ce părere are despre evenimentele din Italia - preşedintele s-a relaxat. Întâi, a dansat cu doamna Băsescu. Apoi, a intrat în hora ziariştilor. Cu tot cu prima doamnă, cu tot cu Elena. (Apropo, în realitate, Elena e mai drăguţă decât în unele poze).
Apoi, fiecare şi-a văzut de treburile lui. Ziariştii şi-au continuat între ei discuţiile începute înainte de a apărea preşedintele, familia Băsescu şi-a terminat vinul comandat şi a plecat unde trebuia să plece.
Am fost surprinsă să constat că peste 20 de jurnalişti (câţi eram acolo) au ştiut, fără să vorbească unii cu alţii, să îi respecte viaţa privată a preşedintelui.
Concluzia: Şi jurnaliştii sunt oameni, deşi mulţi (şi pun pariu că mai ales preşedintele) ar jura că nu ...
(P.S. Acum vreun an şi ceva, am refăcut traseul vieţii preşedintelui, de când era copil până a ajuns preşedinte. I-am cunoscut o parte din familie, foşti colegi de generală, liceu şi facultate, foste prietene, foşti profesori, foşti colegi de "marinărie", etc... Intr-o zi, poate-o sa si scriu despre asta. Ori poate nu :)
La un moment dat, intră o domniţă. Mă gândesc: ce seamănă fata asta cu Elena Băsescu! Imediat, intră o alta. De data asta, chiar era Maria Băsescu, nu putea şi ea să semene cu ... ea. Evident, apare şi preşedintele. Se duc la o masă, se aşază şi, până să dea comanda, vreo 15 ziarişti de la masa noastră s-au dus buluc peste ei. Doar pentru a-l saluta. Când a realizat că nu e nici un pericol - nici o cameră video prin preajmă, nici un ziarist care să-l întrebe pe unde a fost sau ce părere are despre evenimentele din Italia - preşedintele s-a relaxat. Întâi, a dansat cu doamna Băsescu. Apoi, a intrat în hora ziariştilor. Cu tot cu prima doamnă, cu tot cu Elena. (Apropo, în realitate, Elena e mai drăguţă decât în unele poze).
Apoi, fiecare şi-a văzut de treburile lui. Ziariştii şi-au continuat între ei discuţiile începute înainte de a apărea preşedintele, familia Băsescu şi-a terminat vinul comandat şi a plecat unde trebuia să plece.
Am fost surprinsă să constat că peste 20 de jurnalişti (câţi eram acolo) au ştiut, fără să vorbească unii cu alţii, să îi respecte viaţa privată a preşedintelui.
Concluzia: Şi jurnaliştii sunt oameni, deşi mulţi (şi pun pariu că mai ales preşedintele) ar jura că nu ...
(P.S. Acum vreun an şi ceva, am refăcut traseul vieţii preşedintelui, de când era copil până a ajuns preşedinte. I-am cunoscut o parte din familie, foşti colegi de generală, liceu şi facultate, foste prietene, foşti profesori, foşti colegi de "marinărie", etc... Intr-o zi, poate-o sa si scriu despre asta. Ori poate nu :)
20.2.09
Presa din Italia şi-a pierdut "ouăle" printre manipulările politicienilor
Suferă presa italiană de criza (de după) Mailat, de criză economică sau de criza de imagine a politicienilor care parcă abia aşteaptă ca un român să comită o infracţiune gravă?
Nu, nu ţin cu infractorii, fie ei de etnie romă ori nu. Pur şi simplu încerc să găsesc o logică pentru tot ce s-a întâmplat până acum. Când am fost în Italia, în toamnă, am constatat pe pielea mea că italienii nici măcar nu se uită urât la romii noştri. Pur şi simplu îi ignoră şi îi tolerează pentru că nu au încotro. Iar dacă presa de acolo, manipulată de politicieni, nu s-ar fi ambalat atât de mult, io pot pune pariu că nu s-ar fi ajuns la revoltele de stradă, anunţate de câteva zile încoace.
* în acest context, cuvântul "ouă" se referă la ... "personalitate"
Nu, nu ţin cu infractorii, fie ei de etnie romă ori nu. Pur şi simplu încerc să găsesc o logică pentru tot ce s-a întâmplat până acum. Când am fost în Italia, în toamnă, am constatat pe pielea mea că italienii nici măcar nu se uită urât la romii noştri. Pur şi simplu îi ignoră şi îi tolerează pentru că nu au încotro. Iar dacă presa de acolo, manipulată de politicieni, nu s-ar fi ambalat atât de mult, io pot pune pariu că nu s-ar fi ajuns la revoltele de stradă, anunţate de câteva zile încoace.
* în acest context, cuvântul "ouă" se referă la ... "personalitate"
19.2.09
Cadou de ziua mea - concertul Madonnei de la Bucureşti
Madonna va canta la Bucureşti, pe 26 august, în cadrul turneului mondial "Sticky & Sweet Tour", într-un spectacol sponsorizat oficial de Vodafone Romania, promovat de Live Nation şi organizat de Emagic în Parcul Izvor.
Invitat special: Paul Oakenfold.
Asta înseamnă că ora 00.00 a zilei de 27 august mă va prinde, teoretic, la concertul Madonnei şi nu pe alte meleaguri, aşa cum imi făcusem planul ...
15.2.09
Proştii cu funcţii să stea la rând, vă rog ...
Pentru că:
sunt atât de mulţi proşti cu funcţii, încât cred k ar trebui să se dea cartele special făcute pentru proşti, k pe timpul lui Ceauşescu (evident, alt prost mare în stat). Sau, mai bine ar fi k proştii cu funcţii să-şi înnoade punga de cu seara pe ţeava magazinului pentru proşti, unde se vinde, evident, în prostie, prostia.
sunt atât de mulţi proşti cu funcţii, încât cred k ar trebui să se dea cartele special făcute pentru proşti, k pe timpul lui Ceauşescu (evident, alt prost mare în stat). Sau, mai bine ar fi k proştii cu funcţii să-şi înnoade punga de cu seara pe ţeava magazinului pentru proşti, unde se vinde, evident, în prostie, prostia.
13.2.09
E mai bine
Să devii erou naţional după o moarte prematură?
Sau să trăieşti până la adânci bătrâneţi în anonimat?
Sau să trăieşti până la adânci bătrâneţi în anonimat?
11.2.09
8.2.09
Nu pot fi salvatoarea acestei planete
Nu pot salva vieţi, nu pot salva oameni nevinovaţi din închisoare, nu pot opri războaie, nu pot ajuta oamenii săraci. Nu pot schimba lumea în bine.
Dacă aş putea, aş face-o, însă eu sunt mult prea mică pentru o lumea atât de mare ...
Dacă aş putea, aş face-o, însă eu sunt mult prea mică pentru o lumea atât de mare ...
"Deşi lumea toată e plină de ură, inimile încă mai sunt pline de iubire"
De ce toată lumea vorbeşte despre un om de calitate doar după ce moare? Poate pentru că nu ştim să apreciem valoarea lui atunci când este în viaţă ?Nu am auzit în viaţa mea despre handbalistul Marian Cozma până astăzi, dar mi-a rupt sufletul când am auzit cum a murit la doar 26 de ani. Să fie el mai valoros acum, mai ales după ce s-a aflat că era supărat pe echipa naţională, pentru că nu era scos în faţă atât cât trebuia?
Stau şi mă întreb: a plecat din România pentru bani sau pentru că nu era apreciat cât trebuia AICI ??? Dacă e a doua variantă, atunci criminalii (morali) sunt cei care nu au ştiut să-i aprecieze valoarea ... Altfel, la ora asta, Marian Cozma se afla în România, şi viu şi nevătămat. Şi, vorba lui, "deşi lumea toată e plină de ură, inimile încă mai sunt pline de iubire".
DUMNEZEU SĂ AIBĂ GRIJĂ DE EL!
2.2.09
30.1.09
Norocul meu că maică-mea nu citeşte blogul...
Doamneeeeeeeee, ce săptămână!
Şi nici măcar nu s-a terminat.
Simt că o să îmi plesnească venele în cap.
Au venit toate odată - jafuri, furt de arme, conferinţe de presă, declaraţii peste declaraţii, subiecte de reactualizat, capturi de droguri, montaj, montaj şi iar montaj, editat, editat şi iar editat şi toooooooot aşaaaaaaaa.
Partea cea mai proastă e că nu-mi amintesc să fi apucat să mănânc ceva hrană caldă, toată săptămâna...
Şi nici măcar nu s-a terminat.
Simt că o să îmi plesnească venele în cap.
Au venit toate odată - jafuri, furt de arme, conferinţe de presă, declaraţii peste declaraţii, subiecte de reactualizat, capturi de droguri, montaj, montaj şi iar montaj, editat, editat şi iar editat şi toooooooot aşaaaaaaaa.
Partea cea mai proastă e că nu-mi amintesc să fi apucat să mănânc ceva hrană caldă, toată săptămâna...
27.1.09
În ceaţă. Totală.
Ieri, Cartel Alfa a ieşit cu un comunicat. Nu vor, de fapt, să renunţe la legea privind drepturile de autor, ci doar la cele pentru contabili, nu mai ştiu cine, şi pentru jurnalişti.
Azi, Geoană, la o întâlnire cu Clubul Român de Presă, a zis că partidul său va propune ca jurnaliştii să fie scoşi de pe această listă neagră.
Specialiştii în Drept şi reprezentanţii ONG-urilor media susţin că o lege, de acest fel, împotriva jurnaliştilor ar fi neconstituţională.
Sindicatele jurnaliştilor se revoltă şi ele.
Păi şi atunci unde e problema? Doar în capul unora? Că la mine în cap e ceaţă deja. Totală.
Azi, Geoană, la o întâlnire cu Clubul Român de Presă, a zis că partidul său va propune ca jurnaliştii să fie scoşi de pe această listă neagră.
Specialiştii în Drept şi reprezentanţii ONG-urilor media susţin că o lege, de acest fel, împotriva jurnaliştilor ar fi neconstituţională.
Sindicatele jurnaliştilor se revoltă şi ele.
Păi şi atunci unde e problema? Doar în capul unora? Că la mine în cap e ceaţă deja. Totală.
24.1.09
"Jurnaliştii nu mai au dreptul la drepturile de autor"
mi-a zis astăzi Bogdan Hossu, după ce ieri a declarat că "Guvernul ar putea adopta în februarie o Ordonanţă de Urgenţă prin care să elimine remunerarea sub formă de drepturi de autor. Ordonanţa ar urma sş elimine ceea ce guvernanţii consideră "salarii mascate", drepturile de autor fiind impozitate doar cu impozit pe venit (16%, dupa o deducere de 40%), în timp ce pe salarii se aplica o serie de contribuţii ale angajatorului şi angajatului (contribuţii la asigurarile de sănătate, la asigurările sociale, etc).
Dacă ieri se eliminau drepturile de autor, azi au întors-o ca la Ploieşti, au găsit în cine să dea - în jurnalişti, care nu sunt "creatori", după cum mi-a spus Hossu, fiindcă nu-s nici sculptori, nici arhitecţi, nici scriitori. Şi dacă, în afară de cartea de muncă, mai există şi alte colaborări, pe aceste colaborări, să se plătească impozitele întregi, a mai afirmat Hossu. Asta chiar e bună.
Şi, băăăă, guvernanţii lu' peşte prăjit: dreptul de autor e un drept de proprietate, nu e un drept de muncă, da?
Apropo de asigurările sociale. În urmă cu câţiva ani, am avut o problemă medicală ce părea a fi foarte gravă. Deşi la spital ar fi trebuit să mă ducă direct la tomograf, m-au pus să aştept la coadă, mi-au spus că mă costă 3,5 milioane de lei tomografia (asta era in 2001), fără să mă întrebe dacă am plătite asigurările de sănătate şi abia după ce au aflat cu ce mă ocup, au intrat în fibrilaţii: am intrat prima la tomograf, nu am mai plătit tomografia, din nou nu m-a întrebat nimeni dacă am contract de muncă sau nu şi am ajuns într-o rezervă de lux in 2 minute.
De atunci, prefer să-mi plătesc toate investigaţiile medicale la clinicile particulare, nu vreau să mai aud de spitalele de stat din România şi, consider, în acelaşi timp, că nu merită statul ăsta să îi plătesc asigurări sociale. Iar când oi face copii, nici nu mă gândesc să îi fac în vreun spital de stat, de unde nu ştii sigur dacă o să ieşi cu un copil întreg sau viu...
Dacă ieri se eliminau drepturile de autor, azi au întors-o ca la Ploieşti, au găsit în cine să dea - în jurnalişti, care nu sunt "creatori", după cum mi-a spus Hossu, fiindcă nu-s nici sculptori, nici arhitecţi, nici scriitori. Şi dacă, în afară de cartea de muncă, mai există şi alte colaborări, pe aceste colaborări, să se plătească impozitele întregi, a mai afirmat Hossu. Asta chiar e bună.
Şi, băăăă, guvernanţii lu' peşte prăjit: dreptul de autor e un drept de proprietate, nu e un drept de muncă, da?
Apropo de asigurările sociale. În urmă cu câţiva ani, am avut o problemă medicală ce părea a fi foarte gravă. Deşi la spital ar fi trebuit să mă ducă direct la tomograf, m-au pus să aştept la coadă, mi-au spus că mă costă 3,5 milioane de lei tomografia (asta era in 2001), fără să mă întrebe dacă am plătite asigurările de sănătate şi abia după ce au aflat cu ce mă ocup, au intrat în fibrilaţii: am intrat prima la tomograf, nu am mai plătit tomografia, din nou nu m-a întrebat nimeni dacă am contract de muncă sau nu şi am ajuns într-o rezervă de lux in 2 minute.
De atunci, prefer să-mi plătesc toate investigaţiile medicale la clinicile particulare, nu vreau să mai aud de spitalele de stat din România şi, consider, în acelaşi timp, că nu merită statul ăsta să îi plătesc asigurări sociale. Iar când oi face copii, nici nu mă gândesc să îi fac în vreun spital de stat, de unde nu ştii sigur dacă o să ieşi cu un copil întreg sau viu...
23.1.09
Guvernul încurajează munca la negru
Guvernul şi celelalte instituţii plătite din banii publici să pună mâna să:
renunţe la maşinile scumpe, PLĂTITE DIN BANII PUBLICI,
la şoferii personali, PLĂTIŢI DIN BANII PUBLICI,
la protocol, CONSUMAT DIN BANII PUBLICI,
la computerele de ultimă generaţie, ACHIZIŢIONATE DIN BANII PUBLICI,
la deplasările în străinătate, la diurnele din străinătate, PE BANII PUBLICI,
la milioanele de sporuri pentru magistraţi, DIN BANII PUBLICI,
la primele pentru vacanţe, DIN BANII PUBLICI,
la primele pentru copiii angajaţilor pt 1 iunie sau pentru Crăciun, TOT DIN BANII PUBLICI,
la comisioanele grase care se iau pentru favorizarea unor firme care repară drumuri naţionale, europene sau autostrăzi, PLĂTITE DIN BANI PUBLICI,
să pună impozite pe şpăgile nesimţite luate de medici, DIN BUZUNARELE POPORULUI,
şi
să renunţe la multe alte cheltuieli INUTILE, FĂCUTE DIN BANII PUBLICI,
să scadă CAS-ul şi celelalte impozite, care-s de-o nesimţire crasă,
nu să se apuce să scoată drepturile de autor din "funcţiune", k or să ajungă jurnaliştii, scriitorii, compozitorii şi mulţi alţii să moară de foame.
Dacă noi nu ne plângem că primim o bună parte din salarii pe drepturi de autor, de ce se bagă Guvernul ca musca-n curu' calului? Sau şi-au propus să încurajeze munca la negru?
P.S. Ioana Avădani, de la Centrul pentru Jurnalism Independent, îmi spune că există legislaţie la nivel european pentru drepturile de autor prin care statele membre trebuie să-şi armonizeze legislaţia în materie de copyright. Deci, Romania, teoretic, nu va putea să "elimine remunerarea sub forma drepturilor de autor"...
Pe mine, însă, nu m-ar mira, ca, practic, situaţia să nu fie ca în teorie, dacă tot au ieşit cu astfel de declaraţii . Asta înseamnă că juriştii angajaţi la Guvern, pe banii publici, nu mai au ce căuta acolo, ar trebui schimbaţi cu unii competenţi.
Sau, ba nu, ar mai fi o variantă: să renunţe de tot şi la salarii, şi la ajutorul de somaj, şi la indemnizaţiile pt mame, şi la alocaţiile pt copii, şi la pensii. Şi să muncim toţi gratis ...
renunţe la maşinile scumpe, PLĂTITE DIN BANII PUBLICI,
la şoferii personali, PLĂTIŢI DIN BANII PUBLICI,
la protocol, CONSUMAT DIN BANII PUBLICI,
la computerele de ultimă generaţie, ACHIZIŢIONATE DIN BANII PUBLICI,
la deplasările în străinătate, la diurnele din străinătate, PE BANII PUBLICI,
la milioanele de sporuri pentru magistraţi, DIN BANII PUBLICI,
la primele pentru vacanţe, DIN BANII PUBLICI,
la primele pentru copiii angajaţilor pt 1 iunie sau pentru Crăciun, TOT DIN BANII PUBLICI,
la comisioanele grase care se iau pentru favorizarea unor firme care repară drumuri naţionale, europene sau autostrăzi, PLĂTITE DIN BANI PUBLICI,
să pună impozite pe şpăgile nesimţite luate de medici, DIN BUZUNARELE POPORULUI,
şi
să renunţe la multe alte cheltuieli INUTILE, FĂCUTE DIN BANII PUBLICI,
să scadă CAS-ul şi celelalte impozite, care-s de-o nesimţire crasă,
nu să se apuce să scoată drepturile de autor din "funcţiune", k or să ajungă jurnaliştii, scriitorii, compozitorii şi mulţi alţii să moară de foame.
Dacă noi nu ne plângem că primim o bună parte din salarii pe drepturi de autor, de ce se bagă Guvernul ca musca-n curu' calului? Sau şi-au propus să încurajeze munca la negru?
P.S. Ioana Avădani, de la Centrul pentru Jurnalism Independent, îmi spune că există legislaţie la nivel european pentru drepturile de autor prin care statele membre trebuie să-şi armonizeze legislaţia în materie de copyright. Deci, Romania, teoretic, nu va putea să "elimine remunerarea sub forma drepturilor de autor"...
Pe mine, însă, nu m-ar mira, ca, practic, situaţia să nu fie ca în teorie, dacă tot au ieşit cu astfel de declaraţii . Asta înseamnă că juriştii angajaţi la Guvern, pe banii publici, nu mai au ce căuta acolo, ar trebui schimbaţi cu unii competenţi.
Sau, ba nu, ar mai fi o variantă: să renunţe de tot şi la salarii, şi la ajutorul de somaj, şi la indemnizaţiile pt mame, şi la alocaţiile pt copii, şi la pensii. Şi să muncim toţi gratis ...
Tom şi Jerry, pe marele ecran
Hollywoodul le pregăteşte o surpriză celor mici, dar şi celor care nu s-au plictisit de Tom şi Jerry, chiar dacă au trecut de vârsta copilăriei. Este vorba de un lungmetraj cu aventurile celor doi eroi de desen animat, ce va fi lansat pe marile ecrane. E drept că, deocamdată, nu se ştie nici măcar când va începe producţia filmului. Tom şi Jerry au făcut deliciul a generaţii întregi şi au fost eroii a 114 scurtmetraje de televiziune. Realitatea tv
21.1.09
Atât de "mari", şi, totuşi, atât de "mici" ...
PSD-iştii Mircea Geoană (preşedintele partidului) şi Liviu Dragnea (noul ministru al Internelor). Nu par foarte fericiţi, o fi din cauza frigului?
20.1.09
Astăzi, Dumnezeu m-a văzut plângând
Se întâmpla la ora când se anunţa că euro a depăşit 4,3 lei. Am refuzat să calculez, din nou, la cât mi-a crescut rata la casă. Pentru că mă bufnise plânsul, am fugit la baie - eram la serviciu - m-am încuiat acolo şi am plâns. După ce m-am răcorit, mi-am aranjat faţa bocită şi m-am întors în redacţie ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
La scurtă vreme, am fost anunţaţi că se măresc salariile ...
La scurtă vreme, am fost anunţaţi că se măresc salariile ...
18.1.09
Ce aş fi vrut io să devin când ajungeam mare
Păi să vă spun: "INVIZIBILĂ". Şi acum, după muuuulţi ani de când nu mai sunt mică, încă îmi mai doreeeeeesc să pot deveni invizibilă. Aş trăi într-o lume atât de "curată" şi "nevinovată"... Aş avea io grijă să se întâmple asta...
Până "atunci", însă, încă mai încerc să mă obişnuiesc cu lumea din jurul meu, pe care, în mare parte, nu o înţeleg.
Iar de când cu criza asta, văd că, din ce în ce mai mulţi, au început s-o ia razna complet.
Până "atunci", însă, încă mai încerc să mă obişnuiesc cu lumea din jurul meu, pe care, în mare parte, nu o înţeleg.
Iar de când cu criza asta, văd că, din ce în ce mai mulţi, au început s-o ia razna complet.
17.1.09
Cine n-are minte, să-şi închirieze
O ştire despre astronomul Aurora Simionescu apărută pe site-ul Realitatea TV a dus la nişte reacţii total necontrolate şi neargumentate ale unor oameni cu zero neuroni în bibilică. Nu sunt fan PSD, DELOC chiar, nu l-am văzut decât o singură dată pe tatăl Aurorei (care e primar de Brăila şi face parte din PSD), înainte de Crăciun, când m-am dus să realizez interviul cu ea, nu mă interesează, în general, politica, pentru că, pur şi simpul mi-e greaţă când aud de acest subiect, însă comentariile de pe site chiar m-au deranjat. Câtă minte poţi să ai, să te legi de o fată, care la 24 de ani a făcut ce n-au făcut alţii în 100 de vieţi, doar pentru că tatăl ei e politician? Oare câtă? Mai pe româneşte, ce treabă are sula cu prefectura? Cum poţi gândi că, doar pt că tatăl ei e primar şi PSD-ist, înseamnă că aşa a ajuns ea să facă o descoperire sau să obţină o bursă de la NASA?
16.1.09
15.1.09
"Fata dintre stele" a obţinut o bursă "Einstein Fellowship", oferită de NASA
Şi sunt foarte mândră de ea. O dată pentru că e de-a noastră, chiar dacă a plecat din România şi, zic io, bine a făcut, şi o dată pentru că am cunoscut-o personal şi mi-a făcut o impresie foarte bună. E deşteaptă foc şi de o modestie rar întâlnită.Mi-a promis, glumind, evident, că dacă va ajunge la NASA, mă va lua consilier de imagine :)
Eu o să aştept, chit că n-o să apuc ziua aceea :))
Dar până atunci, aştept să mai facă cel puţin o descoperire şi să primească premiul Nobel.
Ca să înţelegeţi ce tot spun io aici, pentru cei care nu au auzit încă de ea, are 24 de ani, e născută şi şcolită - până la facultate - la Brăila, în clasa a-XI-a a obţinut o bursă în SUA, a făcut facultatea de astrofizică în Germania şi a fost acceptată ca doctorand fără examen.
Alături de alţi cercetători din Germania şi Olanda, anul trecut, a observat, în premieră, o bucată din universul ascuns până acum oamenilor.
Numele ei este Aurora Simionescu, iar eu am "botezat-o" "fata dintre stele".
14.1.09
"Am promisat, iar promisatu-i promisat"
Sunt dezamăgită, dezamăgită, foarte dezamăgită, chiar extrem de dezamagită.
Şi promit k în această persoană nu o să mai am încredere niciodată. (E vorba de partea profesională, nu are treabă cu altceva).
Vorba lui frate-miu' (pe vremea când avea 5 ani): "ai promisat, iar promisatu-i promisat" .
Şi promit k în această persoană nu o să mai am încredere niciodată. (E vorba de partea profesională, nu are treabă cu altceva).
Vorba lui frate-miu' (pe vremea când avea 5 ani): "ai promisat, iar promisatu-i promisat" .
Pe perioada crizei economice, Guvernul român va asigura slujbe pentru şomeri
Acestea vor fi oficiate de preoţi, episcopi şi mitropoliţi.
E o glumă care circulă pe messenger.
Şi, chiar de ar fi aşa, tot n-ar fi bani. Guvernul are buzunarele goale, iar popii sunt obişnuiţi să le dai bani la negru, k să aibă şi gura lor ce mânk (bine).
E o glumă care circulă pe messenger.
Şi, chiar de ar fi aşa, tot n-ar fi bani. Guvernul are buzunarele goale, iar popii sunt obişnuiţi să le dai bani la negru, k să aibă şi gura lor ce mânk (bine).
12.1.09
Pe perioada crizei economice, scuzele înlocuiesc argumentele
De ce am din ce în ce mai tare senzaţia k park unii abia aşteptau criza asta financiară, k să poată servi şi ei, în sfârşit, scuze în loc de argumente?
Şi de ce criza asta îmi accentuează sentimentul k domnul "respect" a dat bir cu fugiţii pe altă planetă decât pământ? Doar pt k unii nu au avut noroc să crească mai mari decât alţii, deşi poate meritau mai mult(e) decât ei?
Iar când o să treak nenorocita asta de criză şi lucrurile vor fi în favoarea celor mici, vor mai fi reacţionat cei mari tot fără lipsă de respect faţă de cei mici? Atunci cine o să primeze? Tentativele de argumente ale celor mari sau scuzele celor mici?
P.S. "Cei mici" nu se referă, în nici un caz, la copii, iar "scuzele" nu au legătură cu părerile de rău ...
10.1.09
Ce pot să mai fac?
O perioadă bună, pe la începuturile mutării mele, vecina de jos asculta în fiecare seara, la maxim, de la ora 10, Realitatea TV, fiind foarte pasionată de Realitatea te priveşte. Până nu i-am bătut de vreo 5 ori în uşă şi de alte 5 ori în calorifer nu a dat sonorul mai încet nici să o fi picat vreo unul cu ceară.
Când am vorbit cu administratorul, mi-a zis că e imposibil ca vecina mea să fie fan Realitatea. I-am explicat că doar Realitatea te priveşte, pentru că în restul zilei, când mai sunt pe acasă, ea ascultă radio.
Ei, iată că m-am înşelat. De ceva vreme, femeia stă cu Realitatea non-stop deschisă, şi la ştiri şi la sport şi la vreme, la orice ... Şi a luat-o de la capăt, sonorul e la maxim. Mă întreb io oare, cum pot să mă duc să îi fac femeii scandal, când ea face o bucăţică de audienţă televiziunii la care lucrez, şi, dacă există audienţă, există, teoretic, şi publicitate, iar dacă există publicitate, îmi pot lua şi io salariu, în fiecare lună, pe data de 5?
Când am vorbit cu administratorul, mi-a zis că e imposibil ca vecina mea să fie fan Realitatea. I-am explicat că doar Realitatea te priveşte, pentru că în restul zilei, când mai sunt pe acasă, ea ascultă radio.
Ei, iată că m-am înşelat. De ceva vreme, femeia stă cu Realitatea non-stop deschisă, şi la ştiri şi la sport şi la vreme, la orice ... Şi a luat-o de la capăt, sonorul e la maxim. Mă întreb io oare, cum pot să mă duc să îi fac femeii scandal, când ea face o bucăţică de audienţă televiziunii la care lucrez, şi, dacă există audienţă, există, teoretic, şi publicitate, iar dacă există publicitate, îmi pot lua şi io salariu, în fiecare lună, pe data de 5?
9.1.09
Să vă fie RUŞINE!
"Deputaţii Eugen Bădălan(PDL), Valeriu Zgonea(PSD) şi Eugen Nicolaescu(PNL) au solicitat Camerei Deputaţilor bani de cazare în Bucureşti deşi deţin în proprietate un apartament în Capitală", scrie Adevărul.
Solicit şi eu, pe această cale, statului român, să-mi plătească diferenţa de rată la casă, de 1.000 de lei, care a crescut, treptat, în câteva săptămâni, de când euro a luat-o razna, ca să nu fiu nevoită să mă mut înapoi cu chirie, după ce îmi va fi luat casa banca (Doamne fere') ... (S-o scriu la computer sau de mână?)
Solicit şi eu, pe această cale, statului român, să-mi plătească diferenţa de rată la casă, de 1.000 de lei, care a crescut, treptat, în câteva săptămâni, de când euro a luat-o razna, ca să nu fiu nevoită să mă mut înapoi cu chirie, după ce îmi va fi luat casa banca (Doamne fere') ... (S-o scriu la computer sau de mână?)
8.1.09
Sănătoşi să fim, k altora să le poată fi mult mai bine decât ne e nouă...
Mi-am propus să încerc să postez zilnic câte ceva. Doar k azi n-am sesizat nimic deosebit în jurul meu. M-am enervat, am muncit fără să clipesc, cu exceptia unei pauze de 10 minute, timp în care mi-am dat seama, pt a mia oară, k nu ştiu cum se face, dar unii muncesc de le sar mucii şi alţii ridik laurii. Dar park ce mai contează? Vorba aia, sănătoşi să fim, k altora să le poată fi mult mai bine decât ne e nouă...
5.1.09
Prefer să fiu săracă şi sănătoasă
decât bogată şi fără minte.
Prefer ca, la fiecare salariu, să îmi împart banii de 5, 10 sau de 100 de ori, până îmi ies socotelile, decât să am de toate la nas.
Prefer să fiu sănătoasă la cap şi nu numai, decât să fiu inconştientă şi să omor oameni, din cauza neatenţiei, doar pentru că am impresia k-s cineva, am bani şi putere.
Prefer să fiu şi săracă şi sănătoasă, decât să ajung să-mi iau zilele din cauza remuşcărilor.
Căci, până la urmă, ce luăm cu noi, când ne ducem pentru totdeauna? În nici un caz conturile din bancă, terenurile, bijuteriile ori maşinile ... Ci sufletul ... curat sau mai puţin curat. Poate k pe lumea cealaltă, "starea" sufletului chiar contează ...
Prefer ca, la fiecare salariu, să îmi împart banii de 5, 10 sau de 100 de ori, până îmi ies socotelile, decât să am de toate la nas.
Prefer să fiu sănătoasă la cap şi nu numai, decât să fiu inconştientă şi să omor oameni, din cauza neatenţiei, doar pentru că am impresia k-s cineva, am bani şi putere.
Prefer să fiu şi săracă şi sănătoasă, decât să ajung să-mi iau zilele din cauza remuşcărilor.
Căci, până la urmă, ce luăm cu noi, când ne ducem pentru totdeauna? În nici un caz conturile din bancă, terenurile, bijuteriile ori maşinile ... Ci sufletul ... curat sau mai puţin curat. Poate k pe lumea cealaltă, "starea" sufletului chiar contează ...
4.1.09
Amintiri din copchilărie
Multă vreme, chiar mulţi ani, mi-am tot închipuit cum o să reacţionez când o să mă întâlnesc cu gaşca mea din adolescenţă. Şi, întotdeauna, am crezut că mă voi întîlni cu ei, în acelaşi părculeţ din Vaslui, "Secu", unde ne petreceam serile de vară jucând cărţi, stând la taclale sau mutând sticla de suc sau de vin de la unul la celălalt ...
Şi iată că, după 16 ani, fără să mă mai gândesc la asta de ceva timp, i-am revăzut pe cei mai mulţi dintre ei. De Crăciun, în mall-ul din Vaslui. Erau la o masă, mâncau pizza. Io nu i-am văzut din prima, dar mi-a atras soră-mea atenţia.
Recunosc : am avut emoţii cum de mult nu am mai avut. Mi-am amintit de serile de "rockăreală", de certurile lui taică-miu, care făcea spume că umblam cu pletoşi, ba chiar mi-am şi furat-o o dată (mi-a rupt toate posterele din camera mea si mi-a dat o palmă, de mi-au sărit ochelarii după butelie - era ruseask, înaltă şi roşie - şi nu-i mai găseam).
Mi-a trebuit ceva curaj ca să mă duc la masa lor - toţi erau cu familiile, toţi aveau copii.
Deşi m-am temut pentru o clipă că nu mă vor recunoaşte, m-am înşelat. I-am invidiat atunci şi încă îi invidiez pentru faptul că, şi acum, după atâţia ani, au rămas în aceeaşi gaşcă ...
Şi iată că, după 16 ani, fără să mă mai gândesc la asta de ceva timp, i-am revăzut pe cei mai mulţi dintre ei. De Crăciun, în mall-ul din Vaslui. Erau la o masă, mâncau pizza. Io nu i-am văzut din prima, dar mi-a atras soră-mea atenţia.
Recunosc : am avut emoţii cum de mult nu am mai avut. Mi-am amintit de serile de "rockăreală", de certurile lui taică-miu, care făcea spume că umblam cu pletoşi, ba chiar mi-am şi furat-o o dată (mi-a rupt toate posterele din camera mea si mi-a dat o palmă, de mi-au sărit ochelarii după butelie - era ruseask, înaltă şi roşie - şi nu-i mai găseam).
Mi-a trebuit ceva curaj ca să mă duc la masa lor - toţi erau cu familiile, toţi aveau copii.
Deşi m-am temut pentru o clipă că nu mă vor recunoaşte, m-am înşelat. I-am invidiat atunci şi încă îi invidiez pentru faptul că, şi acum, după atâţia ani, au rămas în aceeaşi gaşcă ...
O fi vreun semn?
Anul acesta imi doresc sa .... si sa ... si mai ales sa ...
Noaptea dintre ani m-a prins cu portofelul sub brat, cu o mana pe Gogo si cu paharul de sampanie in cealalta. Desi am zis ca in acea noapte DOOOOORM, pt k de mult imi doresc sa ma prinda Revelionul DORMIIIIND (anul trecut, de exemplu, de Revelion, am filmat, in anii trecuti, am tot fost la munte), la 12 fara 2 minute, m-am trezit instant, m-am dus la geanta, am luat portofelul si cand a batut gongul, io am pus mana pe Gogo, fara sa ma gandesc la asta macar.
Dupa care mi-au tot venit mesaje de genu': anu' asta, sa faci un bebe, sa te prinda anul celalalt cu un copil ... si ink vreo trei asemanatoare.
Hmmm, ma tot gandesc, o fi vreun semn?
Noaptea dintre ani m-a prins cu portofelul sub brat, cu o mana pe Gogo si cu paharul de sampanie in cealalta. Desi am zis ca in acea noapte DOOOOORM, pt k de mult imi doresc sa ma prinda Revelionul DORMIIIIND (anul trecut, de exemplu, de Revelion, am filmat, in anii trecuti, am tot fost la munte), la 12 fara 2 minute, m-am trezit instant, m-am dus la geanta, am luat portofelul si cand a batut gongul, io am pus mana pe Gogo, fara sa ma gandesc la asta macar.
Dupa care mi-au tot venit mesaje de genu': anu' asta, sa faci un bebe, sa te prinda anul celalalt cu un copil ... si ink vreo trei asemanatoare.
Hmmm, ma tot gandesc, o fi vreun semn?
3.1.09
Filmele anului 2009
AICI - PREMIERELE CINEMATOGRAFICE
“Star Trek”, “Harry Potter”, “X-Men” şi “Ice Age” se numără printre cele mai aşteptate pelicule ale acestui an cinematografic, în care predomină remake-urile şi continuările. Istoria a demonstrat că în vremuri de criză încasările la box-office “înfloresc”. Pe acest “efect” mizează şi marile studiouri, care vor lansa, anul acesta, producţii spectaculoase.
Seria X-Men se întoarce cu povestea personajului Wolverine, în cea de-a patra peliculă despre aventurile mutanţilor, “X-Men Origins: Wolverine”
O lege a lui Murphy spune că “ceea ce începe prost se termină şi mai prost”. Hollywoodul a început anul 2008 cu o grevă a scenariştilor şi l-a terminat în plină criză financiară. Cu toate acestea, 2009 se anunţă un an bun pentru iubitorii de filme.
Cotidianul britanic “Times” a alcătuit o listă a celor mai aşteptate filme ale acestui an, printre care se numără “Harry Potter şi Prinţul Semipur”, “Ice Age: Dawn of the Dinosaurs”, “X-Men Origins: Wolverine”. “Star Trek”, “Păsările” şi “Terminator Salvation”.
Eroi vechi şi noi
Robert Rodriguez, regizorul peliculelor “Planet Terror” şi “Sin City”, face din nou echipă cu actriţa Rose McGowan (“Planet Terror”), pe care a distribuit-o în rolul principal în pelicula “Red Sonja”.
Echipa de actori din primul film al seriei “O noapte la muzeu”, cu excepţia lui Robin Williams, revine anul acesta cu noi aventuri în “Night at the Museum 2: Battle of the Smithsonian”.
„În ciuda distribuţiei care îi include pe Ben Stiller, Amy Adams şi Owen Wilson, filmul, care va fi lansat în mai, va avea nevoie de nişte cronici extraordinare pentru a atrage spectatorii la cinematografe, mai ales că această lună este plină de lansări”, notează “The Times”.
Inspirat din celebra peliculă “8½” a lui Federico Fellini, “Nine” este poate cel mai curajos remake al anului 2009. Cu o distribuţie “stelară” - Nicole Kidman, Daniel Day-Lewis, Sophia Loren, Penelope Cruz şi Judi Dench -, filmul prezintă povestea unui regizor italian, “prizonier” al femeilor din viaţa sa: Luisa – soţia, Carla – amanta şi Claudia – muza şi protejata sa.
De la micul la marele ecran
“Păsările”, o peliculă clasică, semnată de Alfred Hitchcock, va avea un remake în 2009, despre care însă se ştiu foarte puţine detalii, deoarece proiectul este în faza de pre-producţie. Personajele principale urmează să fie interpretate, potrivit “The Times”, deNaomi Watts şi George Clooney.
Celebrul detectiv Sherlock Holmes revine şi el pe marile ecrane, în interpretarea lui Robert Downey jr., într-o peliculă regizată de Guy Ritchie, fostul soţ al Madonnei. Partenerul lui Sherlock Holmes, Watson, va fi jucat de Jude Law.
“Sângerosul” Tarantino
“Star Trek”, unul dintre cele mai aşteptate filme în 2009, a stârnit controverse cu mai bine de jumătate de an înainte de lansare. Numit simplu “Star Trek”, cel de-al 11-lea lungmetraj al seriei se anunţă a fi cel mai “exploziv” dintre toate, cu scene de sex şi violenţă.
Quentin Tarantino îşi potoleşte încă o dată “nevoia de sânge” cu pelicula “Inglourious Basterds”, în care i-a distribuit, printre alţii, pe Brad Pitt şi Mike Myers. Scenele de violenţă care l-au făcut celebru pe Tarantino abundă şi în acest film, în care naziştii sunt scalpaţi şi omorâţi cu brutalitate.
Al patrulea film din seria Terminator, “Terminator Salvation”, are un buget uriaş de 200 de milioane de dolari, dar nu îl are în distribuţie pe Arnold Schwarzenegger.
Tom Hanks şi Dan Brown “recidivează”
“The Wolf Man” nu este, cum poate părea la prima vedere, o continuare a peliculei “Wolf” din 1994 (cu Jack Nicholson în rolul principal ), ci un remake al unui horror clasic din 1941. De data aceasta, personajul principal este interpretat de Benicio del Toro, al cărui tată este jucat de Anthony Hopkins.
După controversatul “Codul lui Da Vinci”, cuplul Dan Brown – Tom Hanks “recidivează” cu o nouă poveste plină de intrigi şi mister: “Îngeri şi demoni”. Lansarea va avea loc în mai, iar în alt rol apare Ewan McGregor.
Şi seria X-Men se întoarce cu povestea personajului Wolverine. De data aceasta, regia nu îi mai aparţine lui Brett Ratner (logodnicul modelului român Alina Puşcău), ci lui Gavin Hood. (www.adevarul.ro)
“Star Trek”, “Harry Potter”, “X-Men” şi “Ice Age” se numără printre cele mai aşteptate pelicule ale acestui an cinematografic, în care predomină remake-urile şi continuările. Istoria a demonstrat că în vremuri de criză încasările la box-office “înfloresc”. Pe acest “efect” mizează şi marile studiouri, care vor lansa, anul acesta, producţii spectaculoase.
Seria X-Men se întoarce cu povestea personajului Wolverine, în cea de-a patra peliculă despre aventurile mutanţilor, “X-Men Origins: Wolverine”
O lege a lui Murphy spune că “ceea ce începe prost se termină şi mai prost”. Hollywoodul a început anul 2008 cu o grevă a scenariştilor şi l-a terminat în plină criză financiară. Cu toate acestea, 2009 se anunţă un an bun pentru iubitorii de filme.
Cotidianul britanic “Times” a alcătuit o listă a celor mai aşteptate filme ale acestui an, printre care se numără “Harry Potter şi Prinţul Semipur”, “Ice Age: Dawn of the Dinosaurs”, “X-Men Origins: Wolverine”. “Star Trek”, “Păsările” şi “Terminator Salvation”.
Eroi vechi şi noi
Robert Rodriguez, regizorul peliculelor “Planet Terror” şi “Sin City”, face din nou echipă cu actriţa Rose McGowan (“Planet Terror”), pe care a distribuit-o în rolul principal în pelicula “Red Sonja”.
Echipa de actori din primul film al seriei “O noapte la muzeu”, cu excepţia lui Robin Williams, revine anul acesta cu noi aventuri în “Night at the Museum 2: Battle of the Smithsonian”.
„În ciuda distribuţiei care îi include pe Ben Stiller, Amy Adams şi Owen Wilson, filmul, care va fi lansat în mai, va avea nevoie de nişte cronici extraordinare pentru a atrage spectatorii la cinematografe, mai ales că această lună este plină de lansări”, notează “The Times”.
Inspirat din celebra peliculă “8½” a lui Federico Fellini, “Nine” este poate cel mai curajos remake al anului 2009. Cu o distribuţie “stelară” - Nicole Kidman, Daniel Day-Lewis, Sophia Loren, Penelope Cruz şi Judi Dench -, filmul prezintă povestea unui regizor italian, “prizonier” al femeilor din viaţa sa: Luisa – soţia, Carla – amanta şi Claudia – muza şi protejata sa.
De la micul la marele ecran
“Păsările”, o peliculă clasică, semnată de Alfred Hitchcock, va avea un remake în 2009, despre care însă se ştiu foarte puţine detalii, deoarece proiectul este în faza de pre-producţie. Personajele principale urmează să fie interpretate, potrivit “The Times”, deNaomi Watts şi George Clooney.
Celebrul detectiv Sherlock Holmes revine şi el pe marile ecrane, în interpretarea lui Robert Downey jr., într-o peliculă regizată de Guy Ritchie, fostul soţ al Madonnei. Partenerul lui Sherlock Holmes, Watson, va fi jucat de Jude Law.
“Sângerosul” Tarantino
“Star Trek”, unul dintre cele mai aşteptate filme în 2009, a stârnit controverse cu mai bine de jumătate de an înainte de lansare. Numit simplu “Star Trek”, cel de-al 11-lea lungmetraj al seriei se anunţă a fi cel mai “exploziv” dintre toate, cu scene de sex şi violenţă.
Quentin Tarantino îşi potoleşte încă o dată “nevoia de sânge” cu pelicula “Inglourious Basterds”, în care i-a distribuit, printre alţii, pe Brad Pitt şi Mike Myers. Scenele de violenţă care l-au făcut celebru pe Tarantino abundă şi în acest film, în care naziştii sunt scalpaţi şi omorâţi cu brutalitate.
Al patrulea film din seria Terminator, “Terminator Salvation”, are un buget uriaş de 200 de milioane de dolari, dar nu îl are în distribuţie pe Arnold Schwarzenegger.
Tom Hanks şi Dan Brown “recidivează”
“The Wolf Man” nu este, cum poate părea la prima vedere, o continuare a peliculei “Wolf” din 1994 (cu Jack Nicholson în rolul principal ), ci un remake al unui horror clasic din 1941. De data aceasta, personajul principal este interpretat de Benicio del Toro, al cărui tată este jucat de Anthony Hopkins.
După controversatul “Codul lui Da Vinci”, cuplul Dan Brown – Tom Hanks “recidivează” cu o nouă poveste plină de intrigi şi mister: “Îngeri şi demoni”. Lansarea va avea loc în mai, iar în alt rol apare Ewan McGregor.
Şi seria X-Men se întoarce cu povestea personajului Wolverine. De data aceasta, regia nu îi mai aparţine lui Brett Ratner (logodnicul modelului român Alina Puşcău), ci lui Gavin Hood. (www.adevarul.ro)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Despre mine
- Hurdis
- in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.