27.3.08
Romi nenorocosi
Cel mai recent film al lui Tudor Giurgiu se dorea o docudrama si un road movie, insa nu reuseste sa fie decit o pelicula politic corecta, chiar daca uneori plina de umor. Lung de 52 de minute, mediumetrajul mizeaza mult pe prestatia celor doi studenti - Nicu Dumitru, rom, si Toma Peiu, roman - erijati in reporteri.
„Road movie“ nu e, pentru ca nici o peripetie nu se intimpla pe traseu, modelul dezvoltarii actiunii fiind simplist: discutii intre protagonisti pe drum, urmate de descindere la locul „faptei“, fie ca e vorba de comunitatile de romi din Seaca (Olt), Fetesti (Ialomita), Gradinari (Olt), Brateiu (Sibiu), Dumbraveni (Sibiu), Sfintu Gheorghe (Covasna) sau de caminul in care locuiesc trei studenti de origine roma, aflati in Bucuresti.
Cit despre radiografierea comunitatii rome, localitatile alese sint reprezentative si deja mediatizate, au potential dramatic, insa el ajunge arareori la realizare in lipsa unei incursiuni ceva mai profunde in existenta „subiectilor“.
La lansarea documentarului au asistat Elena Constantin, manager public in cadrul Secretariatului General al Guvernului, Gruia Bumbu, presedinte al Asociatiei Nationale pentru Romi, Mircea Toma, Dragos Bucurenci, Andrei Butica, Rasvan Popescu, Vintila Mihailescu si antropologul Vasile Ionescu. Cel din urma a criticat tendentiozitatea peliculei, faptul ca in ea sint invocate evenimente „gresite“ istoric si pe acela ca „oamenii vorbesc in film cum ii taie capul“, iar Mircea Toma i-a dat replica, explicind ca unele dintre discutiile dintre cei doi incluse in documentar erau neregizate.
Backgroundul peliculei
Bugetul documentarului a fost de 80.000 de euro. Echipa care a lucrat la realizarea filmului a fost formata din Tudor Giurgiu si Oana Bujgoi-Giurgiu - regizori, Cristina Hurdubaia, editor coordonator, Vasile Burtea, consultant, Nicu Dumitru si Toma Peiu, reporteri, Mihai Tanase si Adrian Calev, imagine, Andrei Dascalescu, sunet, Silviu Marianciuc, editor, Shukar Collective, muzica, documentarul fiind o productie Hai Hui Entertainment. „Discriminarea romilor se invata acasa. Cunoaste-i inainte sa-i judeci“ este o campanie sociala (in cadrul careia a fost realizat filmul „Me sem baxtalo... ?/ Sint norocos...?“), lansata pe 10 octombrie in cadrul platformei de comunicare S.P.E.R. (Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma.
Cotidianul
20.3.08
Si tristetea doare, nu-i asa ?
Si intr-o buna zi, mi-am luat "jucariile" si m-am dus acolo. Si-am descoperit o mare, maaare tristete ...
Copsa mica e, intr-adevar, foarte mica. Si se traduce din maghiara sau germana (ca nu m-am lamurit inca) ca Poarta mica.
Are putin peste 5000 de locuitori. Cateva sute se afla undeva in Spania, unde si-au si facut o comunitate a lor.
300 muncesc la Sometra, fabrica care scoate pe "nas" pulberi de zinc, plumb, cadmiu si dioxid de sulf. Pana la o mie si ceva sunt oameni din localitatile invecinate, care fac naveta, zilnic, spre boala numita "saturnism", o boala profesionala.
Doctori nu sunt. Doar 3 de familie si 2 stomatologi, ce refuza sa faca de garda in Copsa. Desi ar lua aceiasi bani pe care ii iau pentru garzile pe care le fac in orasul cel mai apropiat: Medias.
Doctori, carora le tremura chilotii daca le pui intrebari sensibile ...
De fapt, aproape tuturor le este frica sa vorbeasca: fie pentru ca risca, zic ei, sa-si piarda locul de munca, fie pentru ca nu le (mai) pasa de situatia in care se afla si nu mai cred nici macar in puterea presei ...
Pacat. In felul asta se condamna singuri la boala lunga si sigura. Care duce, de cele mai multe ori, la cel mai mare dusman al omului: moartea ...
Am intalnit copii care joaca piese de teatru sub ochii vicleni ai Sometrei.
Femei care planteaza flori.
Oameni care danseaza de zori la petreceri.
Elevi care citesc stiri la radioul scolii.
Mame care nu mai stiu cum sa-si socoteasca banii, in asa fel sa le ajunga pana luna viitoare.
Barbati care cumparau flori pt doamnele lor: era 8 martie.
Tineri care fac gratar in fata blocului.
Se spune ca oamenii din Copsa mica traiesc, in medie, cu 9 ani mai putin decat ceilalti romani ...
17.3.08
Ne-a iesit plimul dintzishol...
16.3.08
Si madam Huza fu "achite" ...
Redau stirea intreaga, fara alte comentarii:
Totodată, Judecătoria Sectorului 3 a respins ca neîntemeiată cererea parchetului de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare din data de 8 octombrie 2001 prin care Maria Huza a intrat în posesia apartamentului cu suprafaţa de aproape 100 de metri pătraţi în Bucureşti, pe strada Ion Pilat, situată în zona Centrului Civic.
Daniel Morar a solicitat instanţei strămutarea acestui proces, deoarece Maria Huza a fost preşedintă la Tribunalul Municipiului Bucureşti şi, mai mult, unii dintre magistraţii Judecătoriei Sectorului 3, unde se judecă acum procesul, i-au fost colegi de facultate.
Procurorii DNA au dispus, în ianuarie 2006, trimiterea în judecată a judecătoarei Maria Huza, fostă preşedintă a Tribunalului Bucureşti şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii şi instigare la acordarea de credite cu încălcarea legii, precum şi a lui Mihai Enăchescu, director la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de acordare de credite cu încălcarea legii. Cazul fusese prezentat pe larg in ziarul Cotidianul.
Nu era mai sanatos?
15.3.08
Cine are un catzel pechinez?
14.3.08
Cine n-are noroc, sa-si "cumpere"!
Ca tot e la zi subiectul Busuioc. Io cred ca doar soarta ne ghideaza viata. Si daca destinul nu ne pune in traista si o doza de noroc, degeaba ne-am nascut!
Si daca Busuioc se intoarce in tara asta de rahat, e cel mai mare fraier (roman) de pe pamant. Sper ca destinul sa-i fi calculat bine toate miscarile de acum inainte...
13.3.08
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Intotdeauna mi s-a parut altfel decat ceilalti actori ...
7.3.08
Vorba di duh
Ce naiba se intampla in (cu) presa?
Totodata, din ce in ce mai multi jurnalisti fara functii, dar cu "coloana", s-au saturat de presa.
Si eu imi doresc sa renunt la jurnalism. Pentru ca ... am obosit. Si pentru ca oameni in care am avut incredere maxima m-au dezamagit la maxim.
E trist (pentru mine), dar, din pacate (tot pentru mine), e adevarat ...
In alta ordine de idei, si mai trist mi se pare faptul ca ajung (din ce in ce mai multi) in functii importante (unii) oameni care nu au treaba (neaparat) cu presa, ci mai degraba cu pupincurismul si/sau santajul.
Si mult mai trist e ca tocmai astfel de oameni sunt "apreciati" de (unii) sefi (mai mari decat ei).
Mi se face greatza...
P.S.1. Ulmanu anunta ca pleaca mai multi oameni de la Gandul ...
P.S.2. Aolioooo, am uitat de ai' SLUGARNICI ...
P.S. 3. Nu ii bag pe toti jurnalistii, sefi sau nu, in aceeasi oala. Exista si (cateva) cazuri fericite. Si de-o parte, si de cealalta. Dar, dupa mine, e nevoie de mult mai multe astfel de cazuri, pentru ca presa sa nu se duca dracu' de tot.
”Pentru mai multa claritate”
”Meseria de gazetar nu e din cele mai usoare. Lumea e invatata sa te incadreze al cui esti - sau, vorba lui Caragiale - cu cine votezi. Ca nu esti al nimanui, decat al lui Dumnezeu si al constiintei tale, asta nu poate intelege nimeni”.
Nae Ionescu/ Ziarul Curentul, 16 nov. 1929
5.3.08
4.3.08
Destine cutremurate
Cutremurul din 4 martie 77 a prins crema comunista a orasului in Casa de Cultura, unde tocmai se numarau voturile pentru alegerea noului primar, pe atunci, to'arshu' prim-secretar. Chiar inainte de a fi ales, noul prim-secretar a luat "atitudine" de PCR-ist cu diploma: a blocat usile cladirii, temandu-se ca vor pleca to'ar'shii mai repede decat ar trebui ... Se stie: disclipina era "calitatea" nr 1, in comunism. Si nu era de gluma cu asta ...
Cand a inceput sa vuiasca sala, to'arshilor li s-a facut frica. Cand s-a daramat peretele de langa prezidiu, to'arshilor le-a inghetat sangele in vene. Un to'arash batran, cu experienta anului '40, a inceput sa urle: "Cutremuuuur"... Si cei 300 de to'arashi s-au bulucit spre iesiri. Nici ei nu-si mai amintesc cum si cand au deschis usile cu forta fricii. Calcandu-se in picioare, to'arashii au reusit sa iasa din Casa de cultura. O femeie de 30 de ani, gravida in cateva saptamani, a lesinat si doar destinul a decis sa mai traiasca. Pana s-o calce toti in picioare, a fost luata pe sus de un militian si dusa departe de lumea dezlantuita ... A doua zi, insa, a pierdut copilul ...
Tot a doua zi, to'arshu' prim-secretar a sunat la centru:" Orasul a fost distrus in proportie de 80%...", anunta acesta. O minciuna sfruntata ... Nu fusese afectat mai mult de 5% ... Iar cand to'arshul cel mai iubit dintre to'ar'shi a anuntat ca vine in oras urgent, pentru a vedea cu ochii sai dezastrul naturii, to'ar'shul prim-secretar a inlemnit. Facuse o greseala, iar el a realizat-o abia atunci, pe ziua ...
Pana sa vina to'ar'shu' Ceausescu, casele micutului oras fusesera rase, in ritm pioneresc, de excavatoare ...
Intre timp, s-a facut si bilantul mortilor: 4, dintre care 2 nu erau din oras, ci doar in tranzit...
Cand a ajuns to'ar'shu', era exact cum fusese informat: asa ca a dat ordin sa fie reconstruit totul, casele sa fie inlocuite cu simbolul socialist: blocurile si, mai mult, numarul acestora sa fie mai mare: industrializarea orasului va aduce cu siguranta mai multi muncitori in zona.
6 ani au trecut pana cand Ceausescu a zis: STOP! O parte dintre blocuri au ramas in stadiul de "schelet" si pe acestea au aparut panouri imense cu: TRAIASCA PCR! TRAIASCA CEAUSESCU! Macaralele si buldozerele fusesera pitite. Toti securistii erau impanziti in multime. Ca si prima data, Ceausescu a venit, a "vazut", a oprit marile realizari marete, pentru ca punga cu bani ajunsese la fund si dus a fost. De atunci, prea "iubitul" nu a mai lasat urma de picior in oras ...
8 blocuri au ramas ca dupa cutremur. Si asa au sunt si in zilele noastre. In 2000, un copil a murit, cazand de pe schele ...
E un oras mort, cu oameni tristi, fara suflu, cu magazine inchise, fara un restaurant unde sa poti manca; nici macar covrigi nu gasesti aici. Ce cinematograf, ce Casa de cultura, ce scoala de elita?
In '77, avea 16.000 de locuitori. La Revolutie, 20 si ceva de mii. Acum, ZIMNICEA, din judetul Teleorman, are tot 16.000 ...
Zilele trecute, mi-am amintit de cantecul "Noi, in anul 2000, cand nu vom mai fi copii..." care se potriveste perfect zilelor noastre - pt cei care au in jur de 30 de ani - si de "Macarale" ...
Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum
Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi
Dar intr-o zi si noi
Noi, in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete, in 2000
Suntem copii insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi
Noi, in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete... in... douaaaaaamiiiii
La la la la la la la la la la ...
Dar ce s-a intamplat cu prim-secretarul care a dat ordin sa fie ras orasul Zimnicea? S-a dus dupa Ceausescu, ce sa faca si el ...
3.3.08
1.3.08
Despre mine
- Hurdis
- in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.
Arhivă blog
-
▼
2008
(79)
- ► septembrie (8)
De-ali meli
- 24 FUN
- 60 MINUTES
- Bibliotecă online
- BLOGUL JURNALISTILOR
- Catza şi Vencii punct Ro
- Ce muzică ascult
- Ceauşescu
- Cel mai iubit dintre pămînteni
- Che Guevara
- Cinemagia
- CNN
- Coldplay
- Cotidianul
- D'ale justiţiei
- Dave Matthews Band
- Deco
- Desene pe asfalt
- Despre Marin Preda
- DEX online
- Dicţionar en-ro/ro-en
- Family Guy
- Fidel Castro
- Forum de fotojurnalism
- HBO
- History Channel
- Hitler
- Hotnews
- List of alternative rock artists
- Liternet
- Michael Moore
- Moloko
- Monden. La zi.
- Napoleon Bonaparte
- New York Post
- NY Magazine
- Pentru gurmanzi ca mine
- Piata Presei LIVE
- Placebo
- Preferatii mei: ta-daaa:THE SIMPSONS
- Prin grădină
- Prin Vama Veche
- Programul TV la zi
- Psihologie
- Radio Guerrilla
- Realitatea FM
- Reporterii realitatii
- Reporterii Realităţii
- Reuters
- Revista presei despre presă
- Stalin
- Stiri locale
- Sunt de-ai mei, deci tin cu ei. FC Vaslui
- The internet movie database
- TV Comedies
- Vasluipunctnet
- Vorba lui Dobro: "Elegant, fată!"
- Vorbe de duh
- Şuie (şi) Paparude