4.3.08

Destine cutremurate

A fost odata ca niciodata... A fost odata, o tentativa de oras. Cu 2 blocuri si vreo cateva sute de bordeie. Acum are mii de apartamente si cateva bordeie.

Cutremurul din 4 martie 77 a prins crema comunista a orasului in Casa de Cultura, unde tocmai se numarau voturile pentru alegerea noului primar, pe atunci, to'arshu' prim-secretar. Chiar inainte de a fi ales, noul prim-secretar a luat "atitudine" de PCR-ist cu diploma: a blocat usile cladirii, temandu-se ca vor pleca to'ar'shii mai repede decat ar trebui ... Se stie: disclipina era "calitatea" nr 1, in comunism. Si nu era de gluma cu asta ...

Cand a inceput sa vuiasca sala, to'arshilor li s-a facut frica. Cand s-a daramat peretele de langa prezidiu, to'arshilor le-a inghetat sangele in vene. Un to'arash batran, cu experienta anului '40, a inceput sa urle: "Cutremuuuur"... Si cei 300 de to'arashi s-au bulucit spre iesiri. Nici ei nu-si mai amintesc cum si cand au deschis usile cu forta fricii. Calcandu-se in picioare, to'arashii au reusit sa iasa din Casa de cultura. O femeie de 30 de ani, gravida in cateva saptamani, a lesinat si doar destinul a decis sa mai traiasca. Pana s-o calce toti in picioare, a fost luata pe sus de un militian si dusa departe de lumea dezlantuita ... A doua zi, insa, a pierdut copilul ...

Tot a doua zi, to'arshu' prim-secretar a sunat la centru:" Orasul a fost distrus in proportie de 80%...", anunta acesta. O minciuna sfruntata ... Nu fusese afectat mai mult de 5% ... Iar cand to'arshul cel mai iubit dintre to'ar'shi a anuntat ca vine in oras urgent, pentru a vedea cu ochii sai dezastrul naturii, to'ar'shul prim-secretar a inlemnit. Facuse o greseala, iar el a realizat-o abia atunci, pe ziua ...

Pana sa vina to'ar'shu' Ceausescu, casele micutului oras fusesera rase, in ritm pioneresc, de excavatoare ...
Intre timp, s-a facut si bilantul mortilor: 4, dintre care 2 nu erau din oras, ci doar in tranzit...
Cand a ajuns to'ar'shu', era exact cum fusese informat: asa ca a dat ordin sa fie reconstruit totul, casele sa fie inlocuite cu simbolul socialist: blocurile si, mai mult, numarul acestora sa fie mai mare: industrializarea orasului va aduce cu siguranta mai multi muncitori in zona.

6 ani au trecut pana cand Ceausescu a zis: STOP! O parte dintre blocuri au ramas in stadiul de "schelet" si pe acestea au aparut panouri imense cu: TRAIASCA PCR! TRAIASCA CEAUSESCU! Macaralele si buldozerele fusesera pitite. Toti securistii erau impanziti in multime. Ca si prima data, Ceausescu a venit, a "vazut", a oprit marile realizari marete, pentru ca punga cu bani ajunsese la fund si dus a fost. De atunci, prea "iubitul" nu a mai lasat urma de picior in oras ...
8 blocuri au ramas ca dupa cutremur. Si asa au sunt si in zilele noastre. In 2000, un copil a murit, cazand de pe schele ...

E un oras mort, cu oameni tristi, fara suflu, cu magazine inchise, fara un restaurant unde sa poti manca; nici macar covrigi nu gasesti aici. Ce cinematograf, ce Casa de cultura, ce scoala de elita?

In '77, avea 16.000 de locuitori. La Revolutie, 20 si ceva de mii. Acum, ZIMNICEA, din judetul Teleorman, are tot 16.000 ...

Zilele trecute, mi-am amintit de cantecul "Noi, in anul 2000, cand nu vom mai fi copii..." care se potriveste perfect zilelor noastre - pt cei care au in jur de 30 de ani - si de "Macarale" ...

Suntem copii, de acum vom fi
Plini de uimire, plini de iubire
Cu ochii va urmarim
Stim de pe acum ce ne asterneti la drum
Nenumarate flori si palate
Sa avem noi maine aur si paine
Voi sunteti niste niste eroi
Dar intr-o zi si noi

Noi, in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete, in 2000

Suntem copii insa vom sti
Sa facem tara ca primavara
Si maine
Vom reusi ca va suntem copii
Urmand povata
Vom face viata
Indelungata si minunata
Si-atuncea niste eroi
Vom deveni si noi

Noi, in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete... in... douaaaaaamiiiii
La la la la la la la la la la ...



Dar ce s-a intamplat cu prim-secretarul care a dat ordin sa fie ras orasul Zimnicea? S-a dus dupa Ceausescu, ce sa faca si el ...

Un comentariu:

  1. ady mihai4/3/08

    ce amintiri din comunism. cand m-au facut pioner am refuzat sa-mi puna cravata. pentru mine era o rusine nu o mandrie. si o ascudeam mereu cand ieseam de la scoala. apoi pierdeam inelul tot timpul si ma certa tov diriginta. ce mai vremuri!

    RăspundețiȘtergere

Mai scriu si pe Pandora

Despre mine

Fotografia mea
in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.

Arhivă blog