A fost prins de directorul liceului fumând în toaleta liceului. Când se strica liftul navei pe care era comandant, era cărat în spate de către un marinar până în sala de mese, în hohotele colegilor. A fost îndrăgostit de handbal şi abia la sfârşitul liceului s-a decis să devină ofiţer de marină. Şi îi plăceau ... brunetele.
Să încerci să faci un reportaj despre viaţa preşedintelui României este un adevărat chin. Mai bine îţi găseşti altceva de făcut. Orice altceva.
Să încerci să faci un reportaj despre viaţa preşedintelui României este un adevărat chin. Mai bine îţi găseşti altceva de făcut. Orice altceva.
Nu am vrut decît să fac o reconstituire a fazelor cele mai haioase din "tinereţile" lui Băsescu, pentru 4 noiembrie, cînd e ziua lui de naştere. M-am gîndit că nu o să fie uşor, dar nu m-am gîndit niciodată că o să fie atît de greu. Dar am reuşit o performanţă: mi-am depăşit cu mult limita de răbdare, pe care nu am am folosit-o pînă acum, decît foarte rar, în viaţa mea profesională.
În concluzie: a fost cel mai greu de realizat reportaj din viaţa mea de jurnalist.
De ce spun asta?
Pentru că:
Unii mi-au tras clapa, de genul: tu vino la 10, pentru că eu oricum nu sunt şi am şi telefonul închis.
Alţii m-au spurcat, de nu mă mai pot spăla nici cu Marea Neagră vreodată, deoarece erau suspicioşi: de ce aş fi făcut io un reportaj de bine despre Băsescu? Şi, apoi, ce jurnalist de pe lumea asta ar fi de bună credinţă?
Un altul m-a întrebat, la sfîrşitul interviului:" Cum, despre flotă chiar nu mă întrebaţi nimic?" A făcut ochii cît cepele, cînd a auzit că nu mă interesează nici flota, nici politica ...
Iar alţii n-au putut fi convinşi să apară în faţa camerei de luat vederi, nici dacă i-aş fi ameninţat că-i împuşc pe loc.
Cu doar 7 dintre cei 15, pe care îi aveam pe listă, am reuşit să vorbesc într-un final, majoritatea fiind convinsă cam după vreo 2 ore de rugăminţi ...
Notă: colegul meu operator m-a lăsat baltă (pe bună dreptate) după prima filmare, pentru că se săturase să aştepte ore întregi în maşină, timp în care io nu făceam altceva decît să mă milogesc. Şi nici măcar io nu am crezut că o să iasă pînă la urmă. Dar, într-un final, Slavă Domnului, a ieşit ...
Pentru că:
Unii mi-au tras clapa, de genul: tu vino la 10, pentru că eu oricum nu sunt şi am şi telefonul închis.
Alţii m-au spurcat, de nu mă mai pot spăla nici cu Marea Neagră vreodată, deoarece erau suspicioşi: de ce aş fi făcut io un reportaj de bine despre Băsescu? Şi, apoi, ce jurnalist de pe lumea asta ar fi de bună credinţă?
Un altul m-a întrebat, la sfîrşitul interviului:" Cum, despre flotă chiar nu mă întrebaţi nimic?" A făcut ochii cît cepele, cînd a auzit că nu mă interesează nici flota, nici politica ...
Iar alţii n-au putut fi convinşi să apară în faţa camerei de luat vederi, nici dacă i-aş fi ameninţat că-i împuşc pe loc.
Cu doar 7 dintre cei 15, pe care îi aveam pe listă, am reuşit să vorbesc într-un final, majoritatea fiind convinsă cam după vreo 2 ore de rugăminţi ...
Notă: colegul meu operator m-a lăsat baltă (pe bună dreptate) după prima filmare, pentru că se săturase să aştepte ore întregi în maşină, timp în care io nu făceam altceva decît să mă milogesc. Şi nici măcar io nu am crezut că o să iasă pînă la urmă. Dar, într-un final, Slavă Domnului, a ieşit ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu