1.8.07

Despre Roşia Montană ...

Consiliul Judeţean Alba a emis, cică, un nou certificat de urbanism pentru Roşia Montană, la doar cîteva zile după ce Tribunalul Cluj a suspendat certificatul anterior ... Un anonim imi tot scrie pe blog, dar n-am chef de el, că de ce nu discut despre cît de tari sunt ăia de la Gold (nu chiar cu aceste cuvinte, dar pe acolo bate) ... A citit şi transcriptul reportajului (deci e interesat bine de subiect - oare ia si bani de la Gold?) şi i s-a părut că n-am fost obiectivă. Crecă a citit alt script. Nu-mi amintesc să fi înclinat balanţa, am dat ce zic unii şi ce zic alţii. Aşa că, repet - "domnule oricumvarchema" - ignoraţi acest blog, ce tot vă strofocaţi atît? Primiţi salariu pentru asta? Mi-a plăcut că a fost amabil, mi-a zis doamna Hurdis... :)) Şi nu pricepe de ce io, ca om, am o opinie despre ce se întîmplă la Roşia. Uite d-aia. Că acasă-s io, nu jurnalistu' din mine.


Pe de altă parte, Goldul anunţa ieri că face recurs la decizia Tribunalului Alba. La ce-i mai trebe, dacă tot s-a mai dat un certificat? N-are ce face cu banii? Să-i dea, d-le, la săraci... Cineva a postat la comentariile de pe Hotnews un mesaj, în care spune că Goldul n-are bani de investiţii... O fi ştiind omu' ceva...

P.S. Camil, nu era vorba despre tine. Ci despre un alt personaj. E vorba despre o Paula, cică, care acum nu se mai numeşte Adrian Dascălu. Care are nişte pretenţii nejustificate de la mine, dar ea/el nu e în stare să-şi dea numele. Salutări tuturor! Sincere! A, să nu uit. N-am luat în viaţa mea bani sau altceva de la nimeni şi nici n-o să se întîmple asta vreodată. Şi aş fi avut numeroase ocazii, credeţi-mă ...

Şi tot P.S. Pentru Paula. E ultima dată cînd mai răspund tentativelor tale de provocări. Poţi să te duci şi la patronii televiziunii, să mă pîrăşti că-s cum crezi tu. Chiar mi se rupe. Dacă tot nu ai un simţ al opririi şi ţi se pare că ameninţările mă vor da pe spate... Vrei şi nume de şefi şi adrese de mail? Oricum n-am înţeles ce vrei de la mine, pînă la urmă şi sinceră să fiu, acum nici nu mă mai interesează. O zi bună în continuare.


29.7.07

Ea e Maya Cristiana. Cu tot cu gropiţă...

Şi-am fost şi la Simpsoni
























Deşi filmul nu are un scenariu grozav - se putea şi mai bine -, au fost cîteva secvenţe haioase. Homer şi-a păstrat nepăsarea faţă de tot ce se întîmplă în jurul lui, fetele au rămas la fel de responsabile, cu tot cu aia mică, care-şi molfăie non-stop suzeta, iar Bart, micul sadic, umblă în pielea goală, pe skateboard, prin Springfield. Mai multe nu spui ...

26.7.07

O zi printre leproşi

”Voi, oameni sănătoşi, care umblaţi liber şi vă bucuraţi de viaţă, înduraţi-vă de noi, nefericiţii. Scrieţi despre noi la gazete, ca să ştie lumea că existăm. Măcar atît”. – 1928, Ion Alexie, bolnav de lepră

Cînd auzi cuvîntul lepră, ţi se face brusc groază. Fără să ştim cum se manifestă exact boala, avem tendinţa de a ne închipui că persoanele care suferă de lepră sunt nişte monştri fără chip... Greşit... Pînă să merg la singura leprozerie din România, ascunsă de ochii lumii între 2 dealuri, am crezut la fel. Că boala e contagioasă şi că oamenii arată cum numai în filme am mai văzut. La Tichileşti, însă, surpriza care mă aştepta era una de proporţii. Nu, oamenii de acolo nu arată ca nişte monştri... Mai mult, toţi au o viaţă a lor şi toţi îşi acceptă soarta cumplită lăsată de Dumnezeu...

"Cum să mai poţi uita că există? Cum să ţi se şteargă din memorie chipurile lor?" 1928, BRUNEA FOX, ziarist

Reportajul "Leproşi cu suflet împăcat" poate fi văzut aici.


De aseară-s mătuşică ...

... Şi năşică. E leoaică, o cheamă Maya Cristiana, are 3,4 kg, e pletoasă şi cu gropiţă-n bărbie... Şi cît a născut soră-mea, eu am plîns pentru tot familionul, pentru că îmi aminteam cum o mai băteam cînd eram mici ... Şi mă întrebam cînd, Doamne iartă-mă, "trecut-au atîţia ani" ...

22.7.07

La Roşia Montană pare să iasă soarele

ONG-ul Alburnus Maior mi-a trimis un comunicat de presă prin care anunţă că Tribunalul Cluj a admis o cerere de suspendare a certificatului de urbanism al Roşia Montană Gold Corporation, firma deţinută de compania canadiană Gabriel Resources.
Decizia implică - (WOW) - stoparea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Hotărîrea tribunalului are efect imediat, suspendîndu-se astfel toate procedurile de autorizare care au la bază certificatul de urbanism. Adică Gabriel Resources pare să cam piardă Roşia Montană... Să vedem ce zice şi Curtea de Apel. Că doar e vorba de mult, mult aur, ce poate să-i aducă mulţi, mulţi bani...
P.S. Oficial, Timiş nu mai apare în firmă. Că văz că mişună duşmanii pe aici. Aşa că îi salut.

Leproşi plini de viaţă şi scopul nostru de a ne plînge mereu, fără sens...

Conform planurilor, astăzi ar trebui să fac scriptul pentru "Ultima leprozerie". Din Tichileşti. Deşi se ştie că ar fi unicul spital din Europa unde mai există leproşi - pentru că în alte ţări, aceştia stau acasă la ei - directorul spitalului spune că sunt mai multe spitale decît ne putem închipui noi. Nu-mi permit să-l contrazic, o şti el mai bine... Am plecat cu inima strînsă acolo şi am aflat, după ce ne-am chinuit un pic, că există două Tichileşti. O localitate în Brăila şi o vale în Tulcea. Adică Tichileştiul-spital nu e o localitate, ci se numeşte aşa după valea în care a fost construit. Şi face parte din localitatea Isaccea. După ce am ieşit de acolo, am fost mută ceva vreme, de bietul meu coleg operator s-a dus singur să tragă ilustraţia. Eu nu mai eram în stare să gîndesc. Şi, curios, deşi erau peste 40 de grade, eu nu m-am topit de cald, ci doar mi-a fost sete rău de tot. Îmi trecuseră toate, după ce văzusem oameni orbi, fără mîini şi fără picioare. Şi unii dintre ei chiar plini de viaţă, de te întrebi cum naiba se pot obişnui ei cu destinul lor groaznic şi de ce nu putem şi noi să nu ne mai plîngem mereu de lucrurile mărunte de care ne tot lovim. Cît stai acolo, îi ziceam şefului meu care m-a întrebat cum a fost, îţi dai seama că toate durerile noastre fizice şi psihice nu există de fapt. Şi că ne place sau ne-am obişnuit să ne victimizăm. Pentru că altfel nu ne bagă în seamă cei din jur. (Că la 5 minute după ce i-am zis asta şefului m-am enervat pentru un lucru mărunt de care tocmai ziceam, nu mai contează... )
Aşa că acum o să beau cafeaua, în timp ce mă sufoc de cald, şi o să încerc să mă apuc de un exerciţiu foarte greu de duminică. Să gîndesc scriptul despre leproşi ... Să o descriu pe mama Ioana, o femeie de peste 70 de ani, haioasă rău, care mi-a povestit cum s-a îndrăgostit de un lepros, Călin, pacient tot al leprozeriei unde locuia şi ea. În acelaşi timp, Ioanei îi dădea tîrcoale un alt tînăr, care a vrut sp o răpească de la biserica ... din curte. Şi cum, după ce a rămas însărcinată cu Domnica, Călin a orbit şi de atunci nu l-a mai putut iubi. Sau pe nea Costică, care are mai bine de 80 de ani, care zice că mama mare i-a spus odată că are în cap 4 vîrtejuri şi că asta înseamnă că va avea 4 neveste. Pînă acum, a avut doar 3 şi parcă o mai aşteaptă şi pe a patra. În afară de femei, i-a plăcut şi rachiul. Moş Costică rîde cu poftă la fel ca mama Ioana şi ascultă toate ştirile la radio. Cînd l-am întrebat care e ultima noutate, mi-a spus fără să răsufle - a fost un accident în Ungaria, cu X răniţi români... Mi-a descris ştirea pînă la ultimul detaliu... Gata, încerc să mă trezesc acum...

20.7.07

Marketingul din faşă merge mai bine decît miile de ore gîndite în masă

Abia m-am trezit, după o zi în care am muncit, pe nişte coclauri, fără să am timp să respir, şi încerc să recuperez noutăţile pierdute. Şi aflu că Băse îşi dă note, dar nu oricum, ci cu tot cu lauri. Pentru că i-ar fi frică de televiziuni, care îl vor mînca cu tot cu chelie, dacă îşi coboară ştacheta. Eu cred că situaţia stă fix invers şi că "sistemul" de marketing nativ cu care e înzestrat Băse funcţionează mai bine decît se aşteptau adversarii lui.

Cotidianul : "Traian Basescu si-a acordat nota 10 plus, din punct de vedere al performantelor ca sef al statului, si i-a asigurat pe studentii democrati, in compania carora s-a aflat ieri seara, ca ar fi fost subiect de dezbatere la toate televiziunile daca si-ar fi atribuit nota 9."

19.7.07

Un film despre România, nominalizat la Emmy

O pelicula despre Romania, realizata de un jurnalist american, se afla printre nominalizarile la premiile Emmy pentru stire si film documentar din acest an anuntate de Academia Nationala pentru Arta si Stiinta (NATAS)., informeaza HotNews. Filmul Romania’s Hopes Lie with EU se afla in cursa pentru castigarea premiilor Broadband Emmy, care sunt echivalentul pentru televiziune al premiilor Oscar. Realizatorul peliculei este ziaristul Travis Fox, unul dintre cei mai apreciati producatori video ai paginii washingtonpost.com

  • Vezi aici filmul

    18.7.07

    Mick Jagger, la concertul Rolling Stones: "Ce rochie frumoasă ai! Păcat că pantofii sunt ieftini"






    Pentru că nu am timp fizic de a face o analiză a concertului de marţi seara şi nici experienţa necesară în acest domeniu, îi las pe alţii, care au avut timp si obligaţia de a-şi nota pas cu pas toate mişcările celor de la Rolling Stones. Jagger a rămas la fel de slab şi de urît, dar a cîntat şi dansat în stilul consacrat de zeci de ani. Pe lîngă toate astea, faza cu pantofii ieftini mi s-a părut de-li-cioa-să!!! Şi am văzut zeci de oameni de 50-60 de ani care au cîntat şi au dansat non-stop pe muzica cu care au crescut. Cu ţigara în gură şi cu urletele scoase din "buzunar" - pentru că dacă îi vedeai la rînd la supermarket, ai fi spus că-s nişte doamne şi domni "mutilaţi" de atîta educaţie rigidă, rămasă de pe timpul comuniştilor.
    Aflu şi eu (pentru că ieri am fost plecată din Bucureşti) că organizatorii şi-au cerut scuze pentru nesimţirea de care au dat dovadă. Şi noi ce să facem cu ele acum?

    Alte fotografii, aici.



    HotNews - Concertul anului? Poate al secolului! Rolling Stones a aratat marti seara, la Bucuresti, de ce e o industrie a carei cifra de afaceri bate jumatate din companiile romanesti: show desavarsit, sunet cristal, si patru componenti asupra carora timpul actioneaza precum in cazul vinului.

    Iar cand Mick Jagger si-a permis sa faca glume in limba romana cu superba cantareata care-i tinea isonul, cei 60.000 de spectatori au fost cuceriti. Definitiv si irevocabil.

    continuare pe Hotnews


    Mai scriu si pe Pandora

    Despre mine

    Fotografia mea
    in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.

    Arhivă blog