La limita dintre normalitate şi normalitate

De cîteva zile, aud numai înjurături, proteste şi blesteme la adresa homosexualilor. Stau şi mă întreb: cîţi dintre cei care fac asta au stat vreodată de vorbă cu un homosexual
sau cu vreo lesbiană?
Vă spun eu : nici unul.

Eu n-am fost niciodată împotriva lor, iar acum, după ce am şi vorbit cu cîţiva dintre ei, am ajuns la concluzia că da, şi ei au o viaţă normală. Ca şi noi. Au aceleaşi pasiuni, meserii, şcoli, ca şi noi; merg la cumpărături, la mare, la film, ca şi noi; îşi beau cafeaua împreună dimineaţa, stau la taclale, se giugiulesc, ca şi noi. Duc gunoiul, dau cu aspiratorul, îşi calcă hainele, tot ca noi.
Singura deosebire este că, într-o zi, au conştientizat că s-au îndragostit de o fată sau de un băiat. Ca şi noi. Chiar dacă o fată s-a îndrăgostit de o fată şi un băiat de un băiat ... aşa i-a lăsat Dumnezeu ... un pic altfel decît noi. Dar doar din punctul ăsta de vedere.
Dar de aici pînă la a-i blestema sau a le arunca cu pietre în cap la Parada Gay sau pînă a le dori moartea ... deja e prea prea mult.

Tocmai ce lucrez la un reportaj pentru duminică, şi nu, nu e o reclamă, vreau doar să vadă poporul ăsta de romani că da, şi ei sunt oameni ca şi noi. Adică trăiesc la limita dintre normalitate şi normalitate...Exact ca şi noi.