Multa vreme am inchis comentariile pe blog, pentru ca zilnic primeam tot felu' de poezii de la cineva ce nu parea intreg la minte. Chiar daca le moderam - adica nu apareau decat daca dadeam io ok-ul - tot le-am inchis.
Am mai primit io observatii de-a lungul vremii, da' nu le-am luat in seama, pt ca nu eram, in perioada aceea, mare amatoare de dat cu pixu' pe blog. Astazi, insa, o colega Pandora mi-a atras atentia si am cedat :) Pe cuvant ca uitasem de aspectu' asta.
10.7.10
9.7.10
Ingerul meu, ingerul lor, ingerii nostri (II)...
“Doamna, ajutati-ne si pe noi cu niste banuti. Cat va lasa inima“.
Ma-ntorc imediat, vocea mi-e foarte cunoscuta. Da, ea si el sunt... Doi oameni carora ingerii lor le-au intins o mana, iar ei le-au intors spatele. Sunt atat de drogati, incat nici nu ma recunosc. Intr-un fel, rasuflu usurata…
Povestea de mai jos s-a intamplat la sfarsitul anului 2007, inceputul anului 2008. Am scris-o pe blog, la vremea respectiva, dar nu am mai scris si cum s-a terminat. Pana ieri, cand m-am intalnit cu cei doi. Continuare pe Pandora.
Ma-ntorc imediat, vocea mi-e foarte cunoscuta. Da, ea si el sunt... Doi oameni carora ingerii lor le-au intins o mana, iar ei le-au intors spatele. Sunt atat de drogati, incat nici nu ma recunosc. Intr-un fel, rasuflu usurata…
Povestea de mai jos s-a intamplat la sfarsitul anului 2007, inceputul anului 2008. Am scris-o pe blog, la vremea respectiva, dar nu am mai scris si cum s-a terminat. Pana ieri, cand m-am intalnit cu cei doi. Continuare pe Pandora.
11.6.10
Arta pe piele, duminica, 10 iulie, Realitatea tv, 19.15-20.00
">
Despre tatuaje, ca forma de exprimare a personalitatii, si despre artistii tatuatori, care si-au transformat pasiunea in munca de zi cu zi, intr-un reportaj difuzat duminica, intre orele 19.15 - 20.00, la Reporterii Realitatii.
Cu Teo Isfan (Industrial Tattoo), Sven (Tattoo Cafe), artisti tatuatori, Dana Nalbaru si Tzapul de la Animal X.
operatori imagine: Marian Laciu si Paul Spiroiu
montaj: Alex Olah
Despre tatuaje, ca forma de exprimare a personalitatii, si despre artistii tatuatori, care si-au transformat pasiunea in munca de zi cu zi, intr-un reportaj difuzat duminica, intre orele 19.15 - 20.00, la Reporterii Realitatii.
Cu Teo Isfan (Industrial Tattoo), Sven (Tattoo Cafe), artisti tatuatori, Dana Nalbaru si Tzapul de la Animal X.
operatori imagine: Marian Laciu si Paul Spiroiu
montaj: Alex Olah
13.4.10
8.3.10
Cum era sa castig io la loto, iar tata sa faca atac cerebral
Eram pustoaica, chiar nu-mi amintesc cam cati ani aveam exact, oricum, nu mai mult de 10. Si ma trimite tata la loto ca sa completez un bilet. Imi scrie numerele pe o foaie, imi da bani, imi explica ce si cum si dusa am fost.
M-asez la coada. Abia cand ajung in fatza, imi amintesc ca trebuie sa completez biletul ala. Asa ca renunt la rand si ma apuc de scris. In graba, gresesc doua numere. Iau biletul, il strang in pumni de ciuda ca-s cascata si ma apuc sa completez altul cu numerele date de tata.
Si vine ziua in care se anunta numerele castigatoare. Si tata sta incordat, cu creionu-n mana si cu buza de jos tremurandu-i. Io il urmaresc, ce-i drept, fara interes, pentru ca nu intelegeam ce naiba face el acolo. Si incepe sa incercuiasca. Si sa bolboroseasca: "asta e, asta e" si tot asa, pana trage o injuratura. "Iti mai trebuiau doua numereeee!", se cearta el singur. Si-l vad cum arunca creionul cat colo!
Mie imi sunau cunoscute numerele alea si ma duc sa scot din buzunar biletul completat prima data de mine. Si vad ca numerele trecute gresit de mine erau numerele care nu ii iesisera lui taica-miu.
Nu stiu ce a fost in capul meu sa ii intind hartia lu' tata. Mai am si acum in cap acel:"Nuuuuuuuuuuuuuuuuu"! strigat cu disperare in urma mea. O zbughisem afara, jucau fetele "atza".
M-asez la coada. Abia cand ajung in fatza, imi amintesc ca trebuie sa completez biletul ala. Asa ca renunt la rand si ma apuc de scris. In graba, gresesc doua numere. Iau biletul, il strang in pumni de ciuda ca-s cascata si ma apuc sa completez altul cu numerele date de tata.
Si vine ziua in care se anunta numerele castigatoare. Si tata sta incordat, cu creionu-n mana si cu buza de jos tremurandu-i. Io il urmaresc, ce-i drept, fara interes, pentru ca nu intelegeam ce naiba face el acolo. Si incepe sa incercuiasca. Si sa bolboroseasca: "asta e, asta e" si tot asa, pana trage o injuratura. "Iti mai trebuiau doua numereeee!", se cearta el singur. Si-l vad cum arunca creionul cat colo!
Mie imi sunau cunoscute numerele alea si ma duc sa scot din buzunar biletul completat prima data de mine. Si vad ca numerele trecute gresit de mine erau numerele care nu ii iesisera lui taica-miu.
Nu stiu ce a fost in capul meu sa ii intind hartia lu' tata. Mai am si acum in cap acel:"Nuuuuuuuuuuuuuuuuu"! strigat cu disperare in urma mea. O zbughisem afara, jucau fetele "atza".
25.2.10
Blondele, liftul si manusile
Din ciclul “Si blondele sunt oameni” sau "Mi-s blonda si asta-mi ocupa tot timpu':
Joi, ora 9.15. Intru intr-o cladire din zona Unirii, pentru a ajunge la o intalnire cu PR-istii din ONG-uri. In hol, paza, pentru ca e un punct al Jandarmeriei.
Il intreb pe un jandarm daca sediul pe care il caut este la etajul 3, pentru ca nu mai tineam minte exact, si, desi obisnuiesc sa evit liftul pentru a urca pe scari, decid, totusi, sa il iau. Ii multumesc din mers jandarmului si intru in lift.
Si-apas butonul pentru etajul 3.
Nimic.
Mai apas o data.
Si nimic.
Ma uit dupa vreun buton care ar putea inchide usile liftului.
Iar nimic.
Ma mai uit o data, ma gandesc ca daca tot nu am reusit sa dorm toata noaptea, sa incerc, totusi, sa ma concentrez.
Evident, nimic.
Ba, ce dracu', imi zic, apoi, strig in gura mare, “nu va suparati, cum merge liftul asta?”, catre jandarmul care era dupa colt, deci, care NU ma vedea. Deloc.
Raspunsul magic a venit in 2 secunde: FARA MANUSI!
P.S. Nu m-am gandit nicio clipa ca acel lift ar putea fi defect, asa de blonda, pardon, de obosita eram. Si, da, intr-adevar, dupa ce mi-am scos manusile si am apasat din nou butonul ala nenorocit, daaa, liftul cu pricina a pornit... Am mai spus-o o data, o mai spun si acum: io, cand vreau sa-njur, injur! :))
Joi, ora 9.15. Intru intr-o cladire din zona Unirii, pentru a ajunge la o intalnire cu PR-istii din ONG-uri. In hol, paza, pentru ca e un punct al Jandarmeriei.
Il intreb pe un jandarm daca sediul pe care il caut este la etajul 3, pentru ca nu mai tineam minte exact, si, desi obisnuiesc sa evit liftul pentru a urca pe scari, decid, totusi, sa il iau. Ii multumesc din mers jandarmului si intru in lift.
Si-apas butonul pentru etajul 3.
Nimic.
Mai apas o data.
Si nimic.
Ma uit dupa vreun buton care ar putea inchide usile liftului.
Iar nimic.
Ma mai uit o data, ma gandesc ca daca tot nu am reusit sa dorm toata noaptea, sa incerc, totusi, sa ma concentrez.
Evident, nimic.
Ba, ce dracu', imi zic, apoi, strig in gura mare, “nu va suparati, cum merge liftul asta?”, catre jandarmul care era dupa colt, deci, care NU ma vedea. Deloc.
Raspunsul magic a venit in 2 secunde: FARA MANUSI!
P.S. Nu m-am gandit nicio clipa ca acel lift ar putea fi defect, asa de blonda, pardon, de obosita eram. Si, da, intr-adevar, dupa ce mi-am scos manusile si am apasat din nou butonul ala nenorocit, daaa, liftul cu pricina a pornit... Am mai spus-o o data, o mai spun si acum: io, cand vreau sa-njur, injur! :))
24.2.10
Io, cand vreau sa-njur, injur!
Din capitolul "Io si pacatele mele": da, recunosc, cand e de injurat, injur. Nu tot timpul, sa nu va inchipuiti ca doar cu asta ma ocup. Insa cand mi-s nervoasa rau, injur. O data sau maxim de trei ori :))
Pentru mine, a injura e chiar o modalitate de a ma calma. Pe aia cu "vai, dar esti femeie, cum sa injuri?", nu vreau s-o aud. Pentru ca io nu traiesc in anii '20 ori
'30 si nici nu fac parte din vreo familie regala. Pentru ca io port, de cele mai multe ori, pantaloni, tenisi, rucsac si, uneori, sapca, deci nu reprezint feminitatea perfecta. Si pentru ca io cred ca a injura e un pacat muuult mai mic decat muuulte alte pacate.
... "Injuraturile sunt reci. Sunt bune doar sa starnesti praful si sa te culci pe un loc neted, sunt bune doar de un mic scandal si de un lung ragaz de liniste ..." - "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", Herta Muller.
Cat despre fluierat, da, mai si fluier din cand in cand, dar in niciun caz de mai multe ori decat injur :))
Pentru mine, a injura e chiar o modalitate de a ma calma. Pe aia cu "vai, dar esti femeie, cum sa injuri?", nu vreau s-o aud. Pentru ca io nu traiesc in anii '20 ori
'30 si nici nu fac parte din vreo familie regala. Pentru ca io port, de cele mai multe ori, pantaloni, tenisi, rucsac si, uneori, sapca, deci nu reprezint feminitatea perfecta. Si pentru ca io cred ca a injura e un pacat muuult mai mic decat muuulte alte pacate.
... "Injuraturile sunt reci. Sunt bune doar sa starnesti praful si sa te culci pe un loc neted, sunt bune doar de un mic scandal si de un lung ragaz de liniste ..." - "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", Herta Muller.
Cat despre fluierat, da, mai si fluier din cand in cand, dar in niciun caz de mai multe ori decat injur :))
21.2.10
Culmea nedreptatii
e ca la 2 zile dupa povestea cu batranica ce isi cauta cu disperare un loc de munca, ca femeie de serviciu, m-am intalnit cu un amic, care mi-a spus ca demareaza un proiect si ca are nevoie de ... o femeie de serviciu.
Salariul - 400 de euro.
Prima intrebare care mi-a venit in minte: de ce nu m-am intalnit cu batranica in ziua in care am aflat de asta, daca nu macar la cel putin o zi dupa?
Concluzia a fost ca mai bine nu ma intalneam cu amicul meu, pentru ca acum imi sta pe creier toata aceasta poveste ... De unde s-o iau pe batranica?
Invatatura de minte: data viitoare nu mai plec fara un numar de telefon ori o adresa.
Salariul - 400 de euro.
Prima intrebare care mi-a venit in minte: de ce nu m-am intalnit cu batranica in ziua in care am aflat de asta, daca nu macar la cel putin o zi dupa?
Concluzia a fost ca mai bine nu ma intalneam cu amicul meu, pentru ca acum imi sta pe creier toata aceasta poveste ... De unde s-o iau pe batranica?
Invatatura de minte: data viitoare nu mai plec fara un numar de telefon ori o adresa.
16.2.10
Furioasa pe neputinta mea
Va amintiti de clipele acelea in care te simti neputincios si realizezi, totodata, ca viata ta e cea mai minunata de pe pamant?
Azi, in timp ce ieseam din banca, m-a oprit o batranica. Initial, am crezut ca vrea bani si am vrut sa o ignor - ca zici ca lumea, in ultimul timp, e construita doar din batrani care cersesc - dar ceva m-a facut sa ma opresc. Nu ma intrebati ce, ca habar nu am ...
"Doamna, ce scrie pe casa aia mare si frumoasa din fata?", m-a intrebat femeia. Am ridicat ochii si am dat de o cladire pe care scria "Servicii de curierat". I-am spus, dar cand am vrut sa plec, mi-am dat seama ca batranica nu intelesese nimic.
Dupa ce i-am explicat pe intelesul ei cam ce inseamna acel "curierat" si am dat, din nou, sa plec, dezamagita, batranica s-a agatat de mine si mi-a spus cu lacrimi in ochi: "Si eu care credeam ca e o casa care cauta o femeie de servici. Stiti, eu caut sa fiu femeie de servici, ca nu mai am ce manca " ...
Stiti care a fost primul impuls, nu? De a scoate bani din portofel. Stiti care a fost reactia ei, da? De a ma refuza ... elegant ...
M-am blocat, am bajbait un "imi pare rau ca nu va pot ajuta" si am plecat cu un nod in gat, multumindu-i lui Dumnezeu ca inca mai am un loc de munca. Si, evident, furioasa pe neputinta mea ...
Azi, in timp ce ieseam din banca, m-a oprit o batranica. Initial, am crezut ca vrea bani si am vrut sa o ignor - ca zici ca lumea, in ultimul timp, e construita doar din batrani care cersesc - dar ceva m-a facut sa ma opresc. Nu ma intrebati ce, ca habar nu am ...
"Doamna, ce scrie pe casa aia mare si frumoasa din fata?", m-a intrebat femeia. Am ridicat ochii si am dat de o cladire pe care scria "Servicii de curierat". I-am spus, dar cand am vrut sa plec, mi-am dat seama ca batranica nu intelesese nimic.
Dupa ce i-am explicat pe intelesul ei cam ce inseamna acel "curierat" si am dat, din nou, sa plec, dezamagita, batranica s-a agatat de mine si mi-a spus cu lacrimi in ochi: "Si eu care credeam ca e o casa care cauta o femeie de servici. Stiti, eu caut sa fiu femeie de servici, ca nu mai am ce manca " ...
Stiti care a fost primul impuls, nu? De a scoate bani din portofel. Stiti care a fost reactia ei, da? De a ma refuza ... elegant ...
M-am blocat, am bajbait un "imi pare rau ca nu va pot ajuta" si am plecat cu un nod in gat, multumindu-i lui Dumnezeu ca inca mai am un loc de munca. Si, evident, furioasa pe neputinta mea ...
31.1.10
As fi fost sau nu colaborator al Securitatii daca mai eram si acum in comunism?
Ma tot gandesc la asta. Si incercand sa gasesc raspunsul, am ajuns la concluzia ca daca as fi fost maritata - cu vreo 3-4 copii, cu vreun barbat care sa-mi fi mancat deja ficatii, cu un job de laboranta ori de profesoara prin Vaslui - as fi dat cu subsemnata, de frica sa nu i se intample ceva familiei.
Daca, insa, eram nemaritata si la fel de revolutionara ca acum, sigur as fi fost ori la puscarie ori fugita din tara...
Prefer, insa, sa aleg a doua varianta, cu tot cu cele 3 cuvinte din final...
Daca, insa, eram nemaritata si la fel de revolutionara ca acum, sigur as fi fost ori la puscarie ori fugita din tara...
Prefer, insa, sa aleg a doua varianta, cu tot cu cele 3 cuvinte din final...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Despre mine
- Hurdis
- in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.
Arhivă blog
De-ali meli
- 24 FUN
- 60 MINUTES
- Bibliotecă online
- BLOGUL JURNALISTILOR
- Catza şi Vencii punct Ro
- Ce muzică ascult
- Ceauşescu
- Cel mai iubit dintre pămînteni
- Che Guevara
- Cinemagia
- CNN
- Coldplay
- Cotidianul
- D'ale justiţiei
- Dave Matthews Band
- Deco
- Desene pe asfalt
- Despre Marin Preda
- DEX online
- Dicţionar en-ro/ro-en
- Family Guy
- Fidel Castro
- Forum de fotojurnalism
- HBO
- History Channel
- Hitler
- Hotnews
- List of alternative rock artists
- Liternet
- Michael Moore
- Moloko
- Monden. La zi.
- Napoleon Bonaparte
- New York Post
- NY Magazine
- Pentru gurmanzi ca mine
- Piata Presei LIVE
- Placebo
- Preferatii mei: ta-daaa:THE SIMPSONS
- Prin grădină
- Prin Vama Veche
- Programul TV la zi
- Psihologie
- Radio Guerrilla
- Realitatea FM
- Reporterii realitatii
- Reporterii Realităţii
- Reuters
- Revista presei despre presă
- Stalin
- Stiri locale
- Sunt de-ai mei, deci tin cu ei. FC Vaslui
- The internet movie database
- TV Comedies
- Vasluipunctnet
- Vorba lui Dobro: "Elegant, fată!"
- Vorbe de duh
- Şuie (şi) Paparude