Io, cand vreau sa-njur, injur!

Din capitolul "Io si pacatele mele": da, recunosc, cand e de injurat, injur. Nu tot timpul, sa nu va inchipuiti ca doar cu asta ma ocup. Insa cand mi-s nervoasa rau, injur. O data sau maxim de trei ori :))

Pentru mine, a injura e chiar o modalitate de a ma calma. Pe aia cu "vai, dar esti femeie, cum sa injuri?", nu vreau s-o aud. Pentru ca io nu traiesc in anii '20 ori
'30 si nici nu fac parte din vreo familie regala. Pentru ca io port, de cele mai multe ori, pantaloni, tenisi, rucsac si, uneori, sapca, deci nu reprezint feminitatea perfecta. Si pentru ca io cred ca a injura e un pacat muuult mai mic decat muuulte alte pacate.

... "Injuraturile sunt reci. Sunt bune doar sa starnesti praful si sa te culci pe un loc neted, sunt bune doar de un mic scandal si de un lung ragaz de liniste ..." - "Inca de pe atunci vulpea era vanatorul", Herta Muller.

Cat despre fluierat, da, mai si fluier din cand in cand, dar in niciun caz de mai multe ori decat injur :))