Jumătățile de înger suntem noi

Frig. Metrou. Fețe triste și plictisite. Un bărbat urcă, se așază pe scaun și începe să râdă. La început, destul de timid, apoi, din ce în ce mai sănătos. Și râde, râde, râdeeeeeeeeeeee, până când toate fețele acre din jurul lui, ce par a fi sătule de propria viață, îl urmează. Și-o țin așa minute întregi.

Stație. Râsete aproape bolnave. Un alt bărbat intră în metrou. Toți își întorc privirile către el, râzând. Se retrage stingher într-un colț. E depășit de-atâta voioșie.

O femeie își întoarce privirea spre bărbatul care le înseninase ziua. Dar îngerul veseliei nu mai e, tocmai ce se urcă în metroul alăturat, unde dă tonul unui nou cor de râsete aproape bolnave...

Această poveste este doar un scurtmetraj frumos, pe care l-am vizionat, aseară, la Shorts Up.
Se numește "Merci". Un filmuleț ce ar merita văzut în fiecare dimineață, în timp ce ne bem cafeaua...

P.S.1. Merci, Alina!

P.S.2. Că tot iubesc io îngerii :) - la Cartea Românească, a apărut romanul "Orașul jumătăților de înger", scris de Florin Toma.