DESTINE CUTREMURATE

A fost odata ca niciodata... A fost odata, o tentativa de oras. Cu 2 blocuri si vreo cateva sute de bordeie. Acum are mii de apartamente si cateva bordeie.


Cutremurul din 4 martie 77 a prins crema comunista a orasului in Casa de Cultura, unde tocmai se numarau voturile pentru alegerea noului primar, pe atunci, to'arshu' prim-secretar. Chiar inainte de a fi ales, noul prim-secretar a luat "atitudine" de PCR-ist cu diploma: a blocat usile cladirii, temandu-se ca vor pleca to'ar'shii mai repede decat ar trebui ... Se stie: disclipina era "calitatea" nr 1, in comunism. Si nu era de gluma cu asta ...

Cand a inceput sa vuiasca sala, to'arshilor li s-a facut frica. Cand s-a daramat peretele de langa prezidiu, to'arshilor le-a inghetat sangele in vene. Un to'arash batran, cu experienta anului '40, a inceput sa urle: "Cutremuuuur"... Si cei 300 de to'arashi s-au bulucit spre iesiri. Nici ei nu-si mai amintesc cum si cand au deschis usile cu forta fricii. Calcandu-se in picioare, to'arashii au reusit sa iasa din Casa de cultura. O femeie de 30 de ani, gravida in cateva saptamani, a lesinat si doar destinul a decis sa mai traiasca. Pana s-o calce toti in picioare, a fost luata pe sus de un militian si dusa departe de lumea dezlantuita ... A doua zi, insa, a pierdut copilul ...

Tot a doua zi, to'arshu' prim-secretar a sunat la centru:" Orasul a fost distrus in proportie de 80%...", anunta acesta. O minciuna sfruntata ... Nu fusese afectat mai mult de 5% ... Iar cand to'arshul cel mai iubit dintre to'ar'shi a anuntat ca vine in oras urgent, pentru a vedea cu ochii sai dezastrul naturii, to'ar'shul prim-secretar a inlemnit. Facuse o greseala, iar el a realizat-o abia atunci, pe ziua ...

Pana sa vina to'ar'shu' Ceausescu, casele micutului oras fusesera rase, in ritm pioneresc, de excavatoare ...
Intre timp, s-a facut si bilantul mortilor: 4, dintre care 2 nu erau din oras, ci doar in tranzit...
Cand a ajuns to'ar'shu', era exact cum fusese informat: asa ca a dat ordin sa fie reconstruit totul, casele sa fie inlocuite cu simbolul socialist: blocurile si, mai mult, numarul acestora sa fie mai mare: industrializarea orasului va aduce cu siguranta mai multi muncitori in zona.

6 ani au trecut pana cand Ceausescu a zis: STOP! O parte dintre blocuri au ramas in stadiul de "schelet" si pe acestea au aparut panouri imense cu: TRAIASCA PCR! TRAIASCA CEAUSESCU! Macaralele si buldozerele fusesera pitite. Toti securistii erau impanziti in multime. Ca si prima data, Ceausescu a venit, a "vazut", a oprit marile realizari marete, pentru ca punga cu bani ajunsese la fund si dus a fost. De atunci, prea "iubitul" nu a mai lasat urma de picior in oras ...
8 blocuri au ramas ca dupa cutremur. Si asa au sunt si in zilele noastre. In 2000, un copil a murit, cazand de pe schele ...

E un oras mort, cu oameni tristi, fara suflu, cu magazine inchise, fara un restaurant unde sa poti manca; nici macar covrigi nu gasesti aici. Ce cinematograf, ce Casa de cultura, ce scoala de elita?

In '77, avea 16.000 de locuitori. La Revolutie, 20 si ceva de mii. Acum, ZIMNICEA, din judetul Teleorman, are tot 16.000 ...


PS: Ce s-a intamplat cu prim-secretarul care a dat ordin sa fie ras orasul Zimnicea? S-a dus dupa Ceausescu, ce sa faca si el ...