Cum era sa castig io la loto, iar tata sa faca atac cerebral

Eram pustoaica, chiar nu-mi amintesc cam cati ani aveam exact, oricum, nu mai mult de 10. Si ma trimite tata la loto ca sa completez un bilet. Imi scrie numerele pe o foaie, imi da bani, imi explica ce si cum si dusa am fost.

M-asez la coada. Abia cand ajung in fatza, imi amintesc ca trebuie sa completez biletul ala. Asa ca renunt la rand si ma apuc de scris. In graba, gresesc doua numere. Iau biletul, il strang in pumni de ciuda ca-s cascata si ma apuc sa completez altul cu numerele date de tata.

Si vine ziua in care se anunta numerele castigatoare. Si tata sta incordat, cu creionu-n mana si cu buza de jos tremurandu-i. Io il urmaresc, ce-i drept, fara interes, pentru ca nu intelegeam ce naiba face el acolo. Si incepe sa incercuiasca. Si sa bolboroseasca: "asta e, asta e" si tot asa, pana trage o injuratura. "Iti mai trebuiau doua numereeee!", se cearta el singur. Si-l vad cum arunca creionul cat colo!

Mie imi sunau cunoscute numerele alea si ma duc sa scot din buzunar biletul completat prima data de mine. Si vad ca numerele trecute gresit de mine erau numerele care nu ii iesisera lui taica-miu.

Nu stiu ce a fost in capul meu sa ii intind hartia lu' tata. Mai am si acum in cap acel:"Nuuuuuuuuuuuuuuuuu"! strigat cu disperare in urma mea. O zbughisem afara, jucau fetele "atza".