De suflet

Si tristetea doare, nu-i asa ?

Mi s-a intamplat sa trec de cateva ori prin Copsa mica, in drum spre alta zari, dar numai noaptea.

Si intr-o buna zi, mi-am luat "jucariile" si m-am dus acolo. Si-am descoperit o mare, maaare tristete ...

Copsa mica e, intr-adevar, foarte mica. Si se traduce din maghiara sau germana (ca nu m-am lamurit inca) ca Poarta mica.
Are putin peste 5000 de locuitori. Cateva sute se afla undeva in Spania, unde si-au si facut o comunitate a lor.
300 muncesc la Sometra, fabrica care scoate pe "nas" pulberi de zinc, plumb, cadmiu si dioxid de sulf. Pana la o mie si ceva sunt oameni din localitatile invecinate, care fac naveta, zilnic, spre boala numita "saturnism", o boala profesionala.

Doctori nu sunt. Doar 3 de familie si 2 stomatologi, ce refuza sa faca de garda in Copsa. Desi ar lua aceiasi bani pe care ii iau pentru garzile pe care le fac in orasul cel mai apropiat: Medias.
Doctori, carora le tremura chilotii daca le pui intrebari sensibile ...

De fapt, aproape tuturor le este frica sa vorbeasca: fie pentru ca risca, zic ei, sa-si piarda locul de munca, fie pentru ca nu le (mai) pasa de situatia in care se afla si nu mai cred nici macar in puterea presei ...

Pacat. In felul asta se condamna singuri la boala lunga si sigura. Care duce, de cele mai multe ori, la cel mai mare dusman al omului: moartea ...

Totusi:
Am intalnit copii care joaca piese de teatru sub ochii vicleni ai Sometrei.
Femei care planteaza flori.
Oameni care danseaza de zori la petreceri.
Elevi care citesc stiri la radioul scolii.
Mame care nu mai stiu cum sa-si socoteasca banii, in asa fel sa le ajunga pana luna viitoare.
Barbati care cumparau flori pt doamnele lor: era 8 martie.
Tineri care fac gratar in fata blocului.

Se spune ca oamenii din Copsa mica traiesc, in medie, cu 9 ani mai putin decat ceilalti romani ...

Ne-a iesit plimul dintzishol...

... al doilea i pi dlum ...



... di 4 zile spunem :"ma-ma" ...


... gandim deja ga un om male ...



... tzi o atzeptam pe natza agatza, ga sa egzerzam guvantu' "na-na"

Si madam Huza fu "achite" ...

... de catre magistratii Judecatoriei 3 din Bucuresti. Oare de ce nu ma mai mira? Daca va fi achitata si la ultima instanta, pun pariu ca ma va da in judecata. Si pe mine si pe procurorii care au preluat cazul :))

Redau stirea intreaga, fara alte comentarii:

Judecătoria Sectorului 3 a achitat-o pe Maria Huza, fost preşedinte al Tribunalului Bucureşti, în dosarul în care procurorii DNA au trimis-o în judecată, în ianuarie 2006, pentru fals în declaraţii şi instigare la acordarea de credite cu încălcarea legii.
În acelaşi dosar a fost achitat şi Mihai Enăchescu, director la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti, acuzat de acordare de credite cu încălcarea legii.

Judecătoria Sectorului 3 a decis achitarea lui Enăchescu în temeiul art. 10 lit. b. din Codul de Procedură Penală, potrivit căruia fapta de care este acuzat acesta nu este pedepsită de legea penală. Din acelaşi motiv a fost achitată şi Maria Huza pentru acuzaţia de instigare la acordarea de credite cu încălcarea legii. Instanţa a ţinut cont de faptul că, în decembrie 2007, Parlamentul a dezincriminat infracţiunile în legătură cu acordarea creditelor cu încălcarea legii.

Fosta judecătoare Maria Huza a fost achitată şi pentru acuzaţia de fals în declaraţii, în temeiul art. 10 lit. d din Codul de Procedură Penală. Magistraţii Judecătoriei Sectorului 3 au stabilit că fapta săvârşită de Huza nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii.

Totodată, Judecătoria Sectorului 3 a respins ca neîntemeiată cererea parchetului de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare din data de 8 octombrie 2001 prin care Maria Huza a intrat în posesia apartamentului cu suprafaţa de aproape 100 de metri pătraţi în Bucureşti, pe strada Ion Pilat, situată în zona Centrului Civic.

DNA poate ataca decizia Judecătoriei Sectorului 3 cu apel.

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-au declinat competenţa în acest dosar, în 8 septembrie 2006, deoarece Maria Huza nu mai avea calitatea de magistrat şi au trimis dosarul către Judecătoria Sectorului 3.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins în decembrie 2006 cererea procurorului şef al DNA, Daniel Morar, de a se strămuta procesul în care Maria Huza este acuzată de instigare la acordare de credit şi fals în declaraţii, în cazul apartamentului pe care l-a obţinut din fondul locativ de stat.

Daniel Morar a solicitat instanţei strămutarea acestui proces, deoarece Maria Huza a fost preşedintă la Tribunalul Municipiului Bucureşti şi, mai mult, unii dintre magistraţii Judecătoriei Sectorului 3, unde se judecă acum procesul, i-au fost colegi de facultate.

Procurorii DNA au dispus, în ianuarie 2006, trimiterea în judecată a judecătoarei Maria Huza, fostă preşedintă a Tribunalului Bucureşti şi membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii şi instigare la acordarea de credite cu încălcarea legii, precum şi a lui Mihai Enăchescu, director la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de acordare de credite cu încălcarea legii. Cazul fusese prezentat pe larg in ziarul Cotidianul.

Procurorii au constatat că, în anul 2001, folosindu-se de calitatea de preşedintă a Tribunalului Bucureşti, Maria Huza a obţinut un apartament cu suprafaţa de aproape 100 de metri pătraţi în Bucureşti, pe strada Ion Pilat, situată în zona Centrului Civic.

Pentru a obţine apartamentul respectiv, DNA susţine în rechizitoriu că Maria Huza a dat în faţa notarului o declaraţie necorespunzătoare adevărului, prin faptul că a precizat, contrar legii, că nu are „locuinţă în municipiul Bucureşti”.
Ori, cerinţa din art 48 din L 114/1996 şi art 6 din OG 19/1994, pentru a putea dobândi o locuinţă, în condiţiile de mai sus, era de a nu fi deţinut sau înstrăinat vreo locuinţă după 1990, indiferent de localitatea în care s-a aflat aceasta.

La data declaraţiei notariale, învinuita deţinea o vilă în municipiul Slatina spun anchetatorii în rechizitoriu.

Contractul de vânzare-cumpărare era totodată şi contractul prin care învinuita plătea o dobândă de 20 %, corespunzătoare achiziţiei în rate a apartamentului, din care 15% era suportată de stat, prin subvenţie. Procurorii au reţinut că această subvenţie se acorda în condiţiile legii doar anumitor persoane: tineri căsătoriţi, persoane cu handicap etc, iar învinuita nu se încadra în niciuna din aceste categorii.

Învinuitul Mihai Enăchescu, director de vânzări la Administraţia Fondului Imobiliar din Primăria Bucureşti, este cel care a semnat contractul de vânzare-cumpărare în condiţiile de mai sus, deşi, spun procurorii, ştia că învinuita nu are dreptul de a dobândi apartamentul în condiţiile stipulate în contract.

De menţionat că Maria Huza a cumpărat apartamentul cu dobândă subvenţionată de stat, din fondul destinat tinerilor căsătoriţi, în condiţiile în care şi fiica sa, Diana Micaela Huza, obţinuse un credit similar, cu dobândă subvenţionată de stat. De altfel, şi tatăl Mariei Huza, Petre Vasile, obţinuse un apartament în municipiul Slatina, tot cu ajutorul unui credit cu dobândă subvenţionată de stat. Cu privire la aceste ultime două aspecte, dosarul a fost disjuns, urmând a se face cercetări.

Maria Huza a refuzat în mai multe rânduri să semneze materialul de urmărire penală întocmit de procurori. Între timp, şi-a pregătit dosarul de pensionare, în speranţa că reuşea să iasă la pensie înainte de a fi trimisă în judecată, pentru a nu-şi pierde calitatea de magistrat şi, implicit, salariul.

CSM i-a aprobat pensionarea, însă DNA a trimis-o în judecată înainte ca decretul să fie semnat de preşedinte.

După trimiterea în judecată, Maria Huza s-a pensionat pentru a nu fi suspendată din funcţia de magistrat şi din CSM.

NewsIn

Nu era mai sanatos?

Daca toata presa ar fi ignorat declaratiile din ultimele zile ale presedintelui Basescu? Daca s-ar fi intamplat asta, poate data viitoare nu mai deschidea gura. Si daca o deschidea, putea fi ignorat si a doua si a treia si a patra oara ... Si tot asa ... Ce dracu' se tot complica toata lumea? Sau asta isi doreste? Pe mine a inceput sa ma plictiseasca subiectul ...

Cine are un catzel pechinez?

Si vrea sa-l dea? Singura conditie: sa nu fie batran. E pentru mama unei prietene.

Cine n-are noroc, sa-si "cumpere"!

Da?
Ca tot e la zi subiectul Busuioc. Io cred ca doar soarta ne ghideaza viata. Si daca destinul nu ne pune in traista si o doza de noroc, degeaba ne-am nascut!
Si daca Busuioc se intoarce in tara asta de rahat, e cel mai mare fraier (roman) de pe pamant. Sper ca destinul sa-i fi calculat bine toate miscarile de acum inainte...

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Intotdeauna mi-a placut actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.
Intotdeauna mi s-a parut altfel decat ceilalti actori ...

Vorba di duh

Daca oricine sapa groapa altuia ar cadea sigur in ea, in scurt timp am ramine fara gropi.

(Iulius Stetengeim)

Ce naiba se intampla in (cu) presa?

In ultimul timp, oamenii (buni) cu functii din mass-media (tot) pleaca sau renunta la sefie...
Totodata, din ce in ce mai multi jurnalisti fara functii, dar cu "coloana", s-au saturat de presa.

Si eu imi doresc sa renunt la jurnalism. Pentru ca ... am obosit. Si pentru ca oameni in care am avut incredere maxima m-au dezamagit la maxim.
E trist (pentru mine), dar, din pacate (tot pentru mine), e adevarat ...

In alta ordine de idei, si mai trist mi se pare faptul ca ajung (din ce in ce mai multi) in functii importante (unii) oameni care nu au treaba (neaparat) cu presa, ci mai degraba cu pupincurismul si/sau santajul.
Si mult mai trist e ca tocmai astfel de oameni sunt "apreciati" de (unii) sefi (mai mari decat ei).
Mi se face greatza...

P.S.1. Ulmanu anunta ca pleaca mai multi oameni de la Gandul ...

P.S.2. Aolioooo, am uitat de ai' SLUGARNICI ...

P.S. 3. Nu ii bag pe toti jurnalistii, sefi sau nu, in aceeasi oala. Exista si (cateva) cazuri fericite. Si de-o parte, si de cealalta. Dar, dupa mine, e nevoie de mult mai multe astfel de cazuri, pentru ca presa sa nu se duca dracu' de tot.

P.S.4. Gasit pe blogul Simonei Ionescu:

”Pentru mai multa claritate”

”Meseria de gazetar nu e din cele mai usoare. Lumea e invatata sa te incadreze al cui esti - sau, vorba lui Caragiale - cu cine votezi. Ca nu esti al nimanui, decat al lui Dumnezeu si al constiintei tale, asta nu poate intelege nimeni”.

Nae Ionescu/ Ziarul Curentul, 16 nov. 1929