27.9.07

PR de weekend: Pe urmele Patriarhului

Cu 2 zile inainte de a fi ales Patriarhul Romaniei, mi-a trecut prin capul asta moldovean si blond sa fac un reportaj despre viata viitorul sef al Bisericii Ortodoxe Romane, de cand s-a nascut pana cand s-a renascut, pardon, pana cand a ajuns in aceasta mare functiune. Si, pentru ca am pus pariu ca Daniel va iesi, m-am apucat de facut documentarea inca de atunci.
Asa ca, dupa alegeri, m-am urcat in masina, cu al meu coleg operator Cristi Tamas, si am purces la drum. Lung drum, dar, zic io, a meritat, mai ales ca nu aveam la dispozitie mai mult de o saptamana, ca sa il si pot monta pana pe 30, cand va fi întronizat.

FOTO: Ziarul de Iasi

A fost o experienta interesanta:
* am dat de niste calugari care s-au rastit la mine;
* a trebuit sa port batic si sa nu ma machiez, sa umblu dupa aprobari de tot felul, deoarece la manastirile din Moldova nu intri cu una cu doua, decat cu acordul Mitropolitului Daniel;
* m-a sunat Patriarhul si nestiind cine e, era sa-i scap o injuratura cat mine de mare;
* am pus mana pe catalogul din liceu si pe registrul matricol (era sa scriu agricol) din facultate;
* am aflat ca la matematica era slabut, iar la facultate avea 10 pe linie, cu o exceptie, dar nu zic, inca, care e aceea;
* am facut rost de poze din liceu si de pe vremea cand era lector in Elvetia - cu Patriarhul imbracat in blugi si cu o Cola in mana;
* am ramas socata de comportamentul Mitropolitului de Ardeal, care se adresa cu "uai" oamenilor din jurul sau si care mi-a dat un flit de nu m-am vazut io pe mine insami, lasandu-ma sa-l astept o ora in fata Mitropoliei, ca apoi sa iasa pe sub nasul meu, sa se urce in AUDI si sa plece - i-am batut obrazul, ca o nesimtita ce-s, iar o "sluga" de-a lui mi-a raspuns: "cu placere" - ;
* am vorbit cu rude, prieteni din copilarie, vecini, colegi de scoala, profesori de-ai Patriarhului;
* am aflat multe, printre care si faptul ca Daniel avea simtul umorului si fugea de fete ca dracul de tamaie...
* am colindat aproape toata tara, iar de o saptamana montez, montez si iar montez: PE URMELE PATRIARHULUI
AMIN!

GOGOshneatza mea a facut 2 luni ...




"Ci prosti, ci needucati ... "

Tren rapid. In drum spre ai mei. 2 adolescente intra in compartiment cu niste pahare mari cu suc si, inainte de a cobori, le lasa pe tentativa aia de masuta, sub care se gaseste o alta tentativa de cos de gunoi. In aceeasi statie, in care coboara fetele, urca 2 tipi. Unul isi pune mainile in solduri, se uita chioras la paharele goale si zice:"Shini dracu' o lasat aicisha paharili estea? Ci prosti, ci needucati"... Eu ma uit mirata la el, mai ales ca pare fix genul ala de taranoi needucat cu diploma. Are vreo 25 de ani. Si, in timp ce eu ma uit la el ca "proastili", baiatul deschide geamul brusc, de am impresia ca zburam cu totii din compartiment, ia "paharili celea 2" si ... le arunca. Pe geam, evident, cum altfel? Dupa care, mandru de el, se asaza ca un cocos pe locul sau, asta dupa ce urla la un mosulet, ce indraznise sa se puna pe locul taranoiului, ce nu era ocupat cu vreo 3 statii inainte...

24.9.07

Ma intreaba lumea pe unde umblu

Raspund la apel: am fost o saptamana intreaga pe coclauri. Prin aproape toata tara. Dupa un subiect ce ar putea iesi bine. Acum ... om vedea ce-o iesi. Umbland prin atatea locuri, am constatat ca nu moldovenii sunt cei mai saraci oameni din tara asta. Ci banatenii. E greu de crezut, dar am ajuns prin niste sate, cu niste case, de-ti venea sa plangi, cand le vedeai. Si culmea, pe cat de saraci sunt oamenii aia, pe-atat sunt de calzi si primitori. Din toata saracia lor, nu puteai sa le parasesti ograda, daca nu primeai un calup de branza, niste nuci sau o sticla de tuica ...

11.9.07

Madam Huzo, madam Huzo ...

Celebra madam Huza, fostul preşedinte al Tribunalului Bucureşti, pare, uşor, uşor, să scape de acuzaţii. Nuuuu, ea nu şi-a cumpărat un apartament de 4 camere, în buricul tîrgului, cu 2 lei 25, în rate şi beneficiind de subvenţii de la stat, pentru tineri căsătoriţi şi pentru handicapaţi.


Nuuu, nu e real, sunt nişte invenţii de-ale lui Hurdubaia şi de-ale lui Turcescu, care au avut, şi probabil mai au încă, ceva personal cu ea.

Nuuu, ea nu a avut pile la Primăria Sectorului 1. Nici vorbă, ce tot zic eu aici!

Nuuu, nici fiica-sa nu a beneficiat de un apartament cumpărat pe aceeaşi filieră şi în acelaşi mod. Nuuu, visez io, sunt dusă cu capul.

Nuuu, nici părinţii ei nu au fost ajutaţi să cumpere un alt apartament, deşi, ca şi madam Huza, aveau deja o altă casă.

Nuuuu, sunt nişte greşeli intenţionate.

Nuuuu, dosarul, întocmit după ce am scris în Cotidianul, nu s-a plimbat luni întregi de la un parchet la altul. Nuuuu, am io sisi la balcon.

Şi nuuuuuuuuu, dosarul din instanţă, de această dată, nu s-a umplut de praf de cînd tot se caută motive să se renunţe cumva la acuzaţii. N-am io altă treabă şi nici alte preocupări...



Madam Huza a fost judecată, prima dată, pe 16 martie 2006, într-o zi în care, culmea, nu exista nici un proces penal. La proces nu s-a prezentat decît un angajat al primăriei, trimis şi el în judecată în acelaşi dosar, şi avocaţii lui. Huza a cerut amînarea, deoarece avocatul ei, Marian Nazat, nu putea fi prezent. Următorul termen a fost fixat pe 27 aprilie. Şi de această dată, s-a prezentat acelaşi funcţionar, Mihai Enăchescu, director la Administrarea Fondului Imobiliar din sectorul 1, împreună cu avocaţii lui. De data asta, a ajuns şi avocatul lu' madam Huza. Însă, pentru că madam Huza a lipsit, s-a dat un alt termen: 8 iulie. La proces a ajuns, evident, tot Enăchescu. Madam Huza şi avocatul său, nu.
Următorul termen s-a dat pe 7 septembrie 2006, cînd procurorii, sătui de atîtea amînări, au cerut declinarea dosarului către judecătorie, deoarece madam Huza nu mai deţinea funcţia de judecător, ea reuşind să se pensioneze, printr-o ghiduşie făcută cu brontozaurii din CSM. Adică a cerut să iasă la pensie exact înainte de a fi trimisă în judecată.


În luna martie 2007, au început să apară tot felul de critici de neconstituţionalitate, astfel încît, dosarul, acelaşi dosar, da, da, ajunge pe lista şedinţei de judecată din 28 iunie a Curţii Constituţionale. Şi abia astăzi, 11 septembrie 2007, Curtea Constituţională va dezbate constituţionalitatea articolului 292 din Codul penal privind infracţiunea de fals în declaraţii (a declarat că nu deţine o altă casă, deşi avea ditamai vilă la Slatina), care a fost criticat în cadrul procesului în care este vizată madam Huza.


Dacă madam Huza iese basma curată, înseamnă că e tare. Să mor io că e tare. Şi dacă nu se întoarce ea în magistraturăăă ....


Menţiuni:
1. cînd m-am dus la ea prima dată, ca să îi iau reacţia, am făcut-o să se îngălbenească de nervi, după ce am întrebat-o cum şi-a luat casă, pentru că io nu o vedeam nici tînără (are peste 50 de ani) şi nu părea nici handicapată. Am crezut că mă strînge de gît.


2. în timp ce nega ea cu foc că nu a beneficiat de subvenţii de la stat, m-am dus şi io fix ca o floricică la Administratia fondului imobiliar, pentru că puteam să jur că acolo va ajunge, a doua zi, după ce am scris. Madam Huza era, evident, unde bănuiam, îmbrăcată cu o haină de blană lungă, si atît de nervoasă şi plînsă, încît, cînd a ieşit de acolo, mi-a tras peste ochi cu mîneca blănii, atît de tare, de m-am aşezat pe un scaun, cu tot cu stelele verzi pe care le vedeam deja. Detaliu important : nu o făcuse intenţionat, nici măcar nu mă văzuse ...

foto: ZIUA


10.9.07

Mă apucă disperarea

Urăsc, urăsc, urăsc, urăsc, de 1 milion de ori urăsc TRAFICUL. Şoferii agitaţi, nervoşi, ciufuţi, răutăcioşi, nesimţiţi, proşti, idioţi, cretini şi cum or mai fi unii. Şi pietonii (mai ales moşii şi babele) grăbiţi spre ... piaţă, care trec mereu, mereu, mereu, mereu, pe roşul lor. De ce nu se poate circula civilizat şi fără atît haos? DE CEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE?

9.9.07

"Hurdubaili iestea" ...

Ploieşti. Miercuri. Sau joi? Nici nu mai ştiu. Sunt în faţa Maternităţii şi stau de vorbă cu directorul spitalului, despre o clădire, în care, de ani întregi, se aruncă, zilnic, kile de mămăligi, rahaţi, pîine uscată, ciolane, etc, etc. De la vecini şi de la aurolaci. Casa e abandonată, deşi are proprietari. Şi directorul maternităţii explică şi explică şi explică, pînă cînd, la un moment dat, spune senin: "Da' uitaţi-vă numai la hurdubaiele astea de case murdare " ... Mă bufneşte rîsul, deşi, pînă atunci, fusesem plină de draci din cauza unui nenorocit de microfon, care făcuse numai şi numai fiţe, crecă la vederea hurdubaielor de case murdare ...

Pentru necunoscători: "hurdubaie" înseamnă "mare". Sau "monstru". Iar numele Hurdubaia s-a "născut" la ... Tanacu, acolo unde s-a născut şi tata ... Dacă nu aţi identificat, încă, locul, vă mai dau nişte elemente cheie : crimă, călugăr, măicuţe, nebuni ...



8.9.07

Lucrurile mărunte aduc multă fericire

Un exemplu concret. A venit instalatorul şi în 2 minute - maxim - a rezolvat problema. Nu ştiu ce a făcut, că n-a vrut să-mi zică ... Nici nu mai conta. După ce a plecat, am început să urlu de fericire prin casă ... Adică am şi apă caldă şi rece. Pfiu!

Pe 89 FM, cîntă Rolling Stones. Ghici ce?
Satisfaction ...



7.9.07

Nu mi-am rezolvat problema ...

... cu apa caldă (şi nici cu apa rece) de la baie. Şi se pare că m-am enervat pe vecinii de deasupra degeaba. Dar încă nu e sigur. Azi iar am sunat la administrator. Care mi-a explicat că nu e în Bucureşti şi că cheia de la subsol e la vecinii cu pricina. Vecinii cu pricina tocmai ce îşi luau tălpăşiţa cînd am ajuns, plină de spume, la uşa lor. Mi-au spus că nu e de la ei. Şi mi-au şi demonstrat. Aveau apă de toate culorile şi de toate presiunile ... Instalatorul, care era cu proprietara, mi-a zis că se poate ca, în urma reviziei generale, să se fi înfundat nu ştiu ce ţevi. Pînă mi-a picat mie fisa că ăla e instalatorul şi nu bărbatul vecinei, au trecut vreo cîteva minute şi deja era prea tîrziu. Însă, instalatorul care ne repară nouă ce e de reparat, pe care l-am sunat, a zis că nu are legătură cu nici o mizerie pe ţevi, deci, clar, nu e apă la nimeni, au rămas ţevile închise din timpul reviziei. Pornesc pe scări, sun din uşă în uşă, pe partea mea. Etajul 1 nu avea. 2 si 3 nu ştiu, că acolo stau două babete speriate de bombe, era prea mult să dea drumul la uşă unei vecine. În afară de un "cine-i" şi de nişte ochi lipiţi de vizor, n-am mai observat şi altceva ...

La 1, s-a întîmplat cam la fel, dar am insistat şi a ieşit un moş, într-un halat foarte sexy... La parter a răspuns o vecină draguţă. Ea avea apă, evident ...

Şi la etajul 6 era ... Simţeam că cedez psihic. Mîine tre' să sun din nou, la prima oră, la instalator, pentru că tata zice că se poate să se fi înfundat ţevile la revizie. Fir-ar a' dracu' de ţevi, nu se puteau înfunda la babele alea care nu ies din casă, s-au înfundat fix la mine, care mai fac şi teren ...

Aaa, şi pentru că m-am simţit vinovată pentru ce am scris pe blog despre vecinii de deasupra, mi-am cerut scuze de cîteva ori ... Oamenii s-au uitat destul de ciudat la mine, că nu înţelegeau cu ce am greşit ... Io aveam, însă, una granda musca pe căciulăăăăă ...


Mai scriu si pe Pandora

Despre mine

Fotografia mea
in primul rand, om. prin jungla umana. apoi, jurnalist. prin jungla presei.

Arhivă blog