M-am mutat pe www.hurdubaia.ro

Colecționez oameni frumoși, buni și nebuni

Știți cât de greu se găsesc oamenii frumoși, buni și nebuni, nu-i așa? N-oi fi io cea mai bătrână ființă de pe pământ, nici cea mai înțeleaptă, dar știu sigur că astfel de oameni se găsesc greu și rar, mai ales, la "pachet". Uneori, mă amăgesc, spunându-mi că oamenii și-au abandonat propria frumusețe, propria bunătate și propria nebunie (în sensul frumos, evident), numai pentru a nu mai fi nevoiți să se împiedice mereu de dezamăgirile lumii în care trăim.

Alteori, am senzația că pentru mulți, frumusețea vieții se reduce, din ce în ce mai tare, la bani și la putere.

De asta, câteodată, mi-e frică să încerc să mă apropii de oameni: pentru a nu-mi consuma energia pozitivă inutil. Drept pentru care, uneori sunt prietenoasă din prima, alteori, nu.

Nu știu cum m-am purtat io cu oamenii frumoși, buni și nebuni pe care i-am cunoscut zilele trecute, însă știu sigur că m-am îndrăgostit pe perioadă nedeterminată de frumusețea gesturilor, vorbelor, râsetelor și, mai ales, a glumelor lor.

Pentru că oamenii frumoși se simt de la distanță, oamenii buni se "citesc" în ochi, iar pe oamenii "nebuni" îi trădează râsul zgomotos și senin...

Drumurile noastre toate

Când am dat 2 zile de vacanță în Vamă pe o excursie în interes de serviciu până la Piatra Neamț, am știut io de ce am făcut schimbul ăsta. Mi-am ascultat instinctul, care de puține ori dă greș și am plecat împreună cu cei de la Lecturi urbane spre Moldova mea cea dragă și la fel de minunată ca și oamenii cu care am fost.

Ajunsă la Piatra, am intrat cumva direct în pâine. Acțiunea Lecturi Urbane n-a durat decât o oră – prea puțin pentru mine: nu mă mai săturam să vorbesc și să îi admir pe adolescenții aceia frumoși adunați la turnul lui Ștefan pentru a citi.
Erau atât de încântați, încât la un moment dat, mi-a fost ciudă că nu am din nou 15 ani, ca să mă pot bucura cu aceeași intensitate de astfel de lucruri.

Deși acțiunea propriu-zisă se terminase de ceva minute bune, poate chiar zeci, oamenii tot mai citeau pe bănci ori pe asfalt direct, iar eu, de asemenea, nu mă mai lăsam plecată. Fugeam dintr-o parte în alta, ca să le prind și pe copilele de 11 ani care citeau în engleză, și pe studenții aflați în vacanță cu gândul la întoarcerea la cursuri, dar cu ochii-n cărțile lui Preda, și pe adulții așezați în linie dreaptă, cu chipurile pline de bucurie că se află și ei acolo.

Oameni mulți la lecturile urbane din Piatra, după a mea părere de om crescut în provincie. Vreo sută, poate chiar o sută și ceva. Pentru un oraș atât de mic și pentru prima acțiune, eu cred că a fost mai mult decât bine. De altfel, m-a încurajat să nu mai fiu atât de pesimistă la gândul că la Vaslui, unde vom organiza Lecturi urbane, sper că luna aceasta (pe 21 august), or să vină 3 oameni. Acum chiar cred în puterea studenților și a liceenilor frumoși, care cred, la rândul lor, în puterea personajelor din cărțile pe care le citesc. Mai cred și că, odată începută o astfel de acțiune, se va dezvolta de la sine, din ce în ce mai frumos.

Așa că pentru toate clipele minunate petrecute alături de acești oameni minunați, am de spus doar atât: MULȚUMESC.

Mulțumesc Adrian Ciubotaru
Mulțumesc Andreea Burlacu
Mulțumesc Cristiana Andrei
Mulțumesc Ileana Ghiță
Mulțumesc Alina Constantinescu
Mulțumesc Miruna Siminel
Mulțumesc Marian Vulpe
Mulțumesc Gabi Macovei (te omor :D)
Mulțumesc Cătălin Georgescu
Mulțumesc Andrei Basoc
Mulțumesc Dragos Butuzea
Mulțumesc Alex Negrea
Mulțumesc Gogu Kaizer
Mulțumesc Claudia Tocilă
Mulțumesc Toma Nicolau & Anne Marie
Mulțumesc Roxana si Alex Farca

Acest post nu este scris la cerere și chiar pot pune pariu că nimeni nu se aștepta să-l scriu. Acest post a fost scris cu sufletul. Și nu are legătură cu jobul. Așa că îmi permit să le mulțumesc și celor care au făcut posibilă această deplasare: Paralela 45, Primaria Piatra Neamt, Petrom.

FOTO AICI si AICI