Hai, Vasluiuuuuuu'... : Porumboiu anunţă un buget de 5 milioane de euro pentru sezonul viitor

Finanţatorul echipei FC Vaslui, Adrian Porumboiu, declarat luni că echipa sa va avea în sezonul viitor un buget de cinci milioane de euro şi ca obiectiv o participare în Cupa UEFA, transmite corespondentul NewsIn. " Vom forma o echipă puternică la Vaslui, iar lotul de fotbalişti va fi completat cu încă trei jucători de valoare din campionatul românesc. Nu vă pot da nume, fiindcă încă nu s-a semnat nimic. Obiectivul nostru pentru sezonul viitor va fi o participare în Cupa UEFA. Ne dorim mai mult decât am reuşit până acum", a declarat Adrian Porumboiu. FC Vaslui a terminat pe locul 8 sezonul 2006/2007 al Ligii I. http://www.fcvaslui.ro/

Hotnews: "Cristian Mungiu castiga Palme d'Or la Cannes"

Uite de aia mi-s mandra, mandra, mandra de moldovenii mei:

Regizorul roman Cristian Mungiu a castigat premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, pentru pelicula "4 luni, 3 saptamani si 2 zile". Performanta lui Mungiu nu are corespondent in filmografia din Romania, doar Liviu Ciulei reusind sa castige premiul pentru cea mai buna regie, in anul 1965, pentru filmul Padurea Spanzuratilor.

Filmul lui Cristi Mungiu va fi prezentat in premiera pentru Romania in cadrul Festivalului International de Film Transilvania (www.tiff.ro)

"Este o poveste ceea ce se intampla. Acum un an nici nu visam la acest proiect, acum sase luni nu aveam bani, apoi speram sa ajungem la Cannes indiferent la ce sectiune. Sa fim aici", a declarat Cristian Mungiu la primirea trofeului. El a multumit juriului si intregii organizari a festivalului pentru ca au acordat o sansa filmului sau.

"Acest Palme d'Or va fi o veste buna pentru toate filmele fara buget prea mare, pentru ca nu e nevoie de multi bani sau de mari vedete pentru a castiga un Palme d'Or", a mai spus regizorul roman.
Filmul lui Cristi Mungiu va fi prezentat in premiera pentru Romania in cadrul Festivalului International de Film Transilvania (TIFF).

Foto:Reuters

Mai multe pe : http://www.4months3weeksand2days.com/blog/

Trofeele festivalului de la Cannes

Palme d’Or: Cristi Mungiu, pentru „4 luni, 3 saptamani si 2 zile

Marele Premiu: Naomi Kawase, pentru „Padurea din Mogari”Premiul Juriului: Marjane Satrapi si Vincent Paronnaud, pentru „Persepolis”, si Carlos Reygadas, pentru „Lumina tacuta” Premiu de interpretare pentru rol masculin: Konstantin Lavronenko, din „Interdictia”Premiu de interpretare pentru rol feminin: Jeon Do-yeon, pentru „Secret Sunshine”Premiul pentru regie: Julian Schnabel, pentru „Scafandrul si fluturele”Premiul pentru cel mai bun scenariu: Fatih Akin pentru „La marginea cerului”Premiul „Cea de-a 60-a aniversare”: Regizorul american Gus Van Sant, pentru filmul „Paranoid Park”Camera d’Or pentru cel mai bun lungmetraj de debut: Etgar Keret si Shira Geffen pentru „Meduzele”Palme d’Or pentru scurtmetraj: Elisa Miller, pentru „Ver Llover”

Laureati

Premii in afara sectiunii principale

Un Certain Regard

„California dreamin’ (nesfarsit)” al lui Cristi Nemescu - Marele Premiu„Le reve de la nuit d’avant”, al Valeriei Bruni-Tedeschi - premiul special al juriului„La visite de la fanfare”, in regia lui Eran Kolirin - mentiunea speciala

Quinzaine des Realisateurs

„Control”, in regia lui Anton Corbjin, cu Alexandra Maria Lara in distributie, a luat Premiul Regards Jeunes si Label Europa Cinema, pentru cel mai bun film european„Garage” de Lenny Abrahamson a primit distinctia „Art et Essai”

Semaine de la Critique

„XXY” de Lucia Puenzo, Marele Premiu„Madame Tutli-Putli” de Chris Lavis si Maciek Sczerbowski, scurtmetraj - Marele Premiu Canal ·

Premiile FIPRESCI

„4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, in regia lui Cristian Mungiu„La visite de la fanfare” al lui Eran Kolirin, din Un Certain Regard„Elle s’appelle Sabine”, primul lungmetraj al actritei Sandrine Bonnaire

Premiul France-Culture 2007 - cineastul cambodgian Rithy Panh

Lacrimi pentru „California”

În memoria lui Nemescu...

EVZ: Filmul "California dreamin' (nesfarsit)" al regizorului Cristian Nemescu a impresionat juriul de la Cannes. Nemescu a primit post-mortem marele premiu al sectiunii „Un Certain Regard”.

Desi la prezentarea oficiala de ieri, pelicula „California dreamin’ (nesfarsit)” nu a atras foarte multe reactii, juriul a decis aseara sa-i acorde marele premiu al sectiunii „Un Certain Regard” regizorului roman. Visul lui Nemescu a devenit realitate, desi acesta n-a mai apucat sa se bucure de acest succes. In 2005, acelasi premiu a fost castigat de regizorul Cristi Puiu pentru pelicula „Moartea domnului Lazarescu”.

„Nemescu, unul dintre cele mai promitatoare talente...”

Unul dintre articolele din Cineuropa, regreta „disparitia prematura a unuia dintre cele mai promitatoare talente ale cinemaului romanesc” si apreciaza ironia viziunii, lipsita insa de „scepticismul atat de caracteristic cinemaului din Europa de Est si plin de dragoste si speranta”.

Proiectia oficiala de ieri a filmului i-a reunit pe Razvan Vasilescu, Armand Assante, Jamie Elman, Andrei Boncea, operatorul Liviu Marghidan si monteurul Catalin Cristutiu. Separat, au venit Maria Dinulescu si scenaristul Tudor Voican.

Sfarsit tragic
„Sunt fericit ca echipa m-a suportat, ca au avut toleranta fata de un regizor debutant - toata lumea lucrase inainte la proiecte importante si toti aveau experienta, toti stiau ce aveau de facut. Le multumesc ca m-au tolerat asa „verde”, cum m-a numit un producator inainte sa inceapa filmarile”, asa rezuma Cristian Nemescu munca la acest film.

N-a mai apucat insa sa-si vada filmul la Cannes. A murit intr-un grav accident rutier, pe 24 august, anul trecut. Taxiul cu care el si sunetistul sau, Andrei Toncu, se indreptau catre laboratorul de montaj a intrat in coliziune cu o alta masina. Toti cei din taxi si-au pierdut viata atunci.
„California Dreamin’” a fost prezentat la Cannes exact asa cum a ramas dupa moartea regizorului, de aceea in titlu a fost adaugat cuvantul „nesfarsit”. Nemescu mai participase la Cannes cu pelicula „Marilena de la P7”.

INTERVIU

Assante: „Un talent unic pentru un regizor tanar”
Actorul american a ajuns pe Coasta de Azur pentru proiectia filmului „California dreamin’”, al lui Cristi Nemescu. Armand Assante nu vazuse inca filmul „California dreamin’ (nesfarsit)”, cand l-am intalnit ieri pe Plaja Orange, la Cannes. Ceva mai carunt decat captain Jones, imbracat in blugi si cu o cafea neterminata, a dat interviu dupa interviu. Era doar cu cinci ore inaintea proiectiei oficiale a peliculei.

EVZ: Cum ati ajuns sa jucati in filmul lui Nemescu

Armand Assante: Dupa ce am citit scenariul lui Nemescu, am spus un „da” categoric. Filmul este o metafora foarte reusita a lumii in care traim. Cristi imi amintea de regizorii neo-realisti italieni, dupa cum filma, dupa viziune. El avea un talent extraordinar, unic pentru un regizor atat de tanar: sa vada intr-un personaj trasaturi caracteristice pentru intreaga societate, marci, simboluri.

Filmul e o parodie la o legenda a „venirii americanilor” in al Doilea Razboi Mondial. Stiati de aceasta „asteptare”?

Mi-a spus Cristi, dar nu stiam ca a fost un fapt istoric. N-am auzit niciodata vorbindu-se despre asta in America. De fapt, tema filmului e si una generala: aceea de a trai agatandu-te de false sperante, de a astepta sa fii salvat, cand tu singur trebuie s-o faci.

Scenariul e foarte complex, iar personajele romanesti la fel. Cat de dificil v-a fost sa va „integrati” in context?

Foarte multor actori din Vest le-ar fi imposibil sa inteleaga pe deplin personajele romanesti, insa eu am un punct de referinta foarte puternic. Tara aceasta imi aduce aminte de Italia de dupa al Doilea Razboi Mondial. Toata energia care se consuma acum pentru a crea un „midle-life” ma duce cu gandul la acele vremuri.

Aveti prieteni in Romania? Spuneati ca veniti des aici.

Am cativa, dar e foarte greu sa ne vedem, pentru ca lucrez mai tot timpul. Daca ma opresc, mi se opreste lumea in loc. De fiecare data cand vin in Romania, car un sac de 40 de kilograme cu aparatura de fotografiat. Gasesc foarte multe peisaje si personaje care trec neobservate. Nu mai gasesti astfel de locuri in America, care e un fel de Wall-Mart gigantic.

Filmul cu Alexandra Maria Lara, premiat
Premiul Europa Cinemas Label, castigat la editia de anul trecut de filmul „A fost sau n-a fost?” al lui Corneliu Porumboiu, a fost acordat filmului „Control”, in care joaca si actrita de origine romana Alexandra Maria Lara.
Reteaua de cinematografe Europa Cinemas acorda acest premiu pentru al cincilea an la rand.

Filmul „Control”, al lui Anton Corbijn, spune povestea vietii lui Ian Curtis, liderul trupei Joy Division, care s-a sinucis in 1980, la 23 de ani.

Actrita Alexandra Maria Lara joaca rolul prietenei lui Curtis, Annik Honore.
Pelicula „Control” a deschis programul Quinzaine des Realisateurs pe 17 mai.

Mama lui Cristian Nemescu:"N-o sa avem parte de copilul asta, n-o sa ne bucuram de el. El nu va trai mult"

In urma cu noua luni, in noaptea de 24 spre 25 august 2006, un groaznic accident de circulatie, petrecut la intersectia dintre Splaiul Independentei si bulevardul Stirbei Voda, avea sa curme trei vieti tinere. Regizorul Cristian Nemescu, de 27 de ani, sunetistul Andrei Toncu, de 28, si soferul de taxi Radu Arustei, de 27, au fost ucisi atunci de inconstienta criminala a unui sofer englez de origine araba, Ali Imran, care mana un bolid cu 140 de kilometri la ora, fara sa respecte culoarea semaforului. Ceea ce a urmat tragediei este tipic pentru aceasta parte a Europei, unde muschii si potenta financiara primeaza in fata legii si a bunului-simt. Tergiversarea unui proces, in care inculpatul recuza la nesfarsit judecatorii, ajutat de un avocat care, in fata unei evidente strigatoare la cer, reuseste sa obtina pentru clientul sau ca pedeapsa doar interdictia ca acesta sa paraseasca tara. Apoi, pentru ca se simtea probabil putin vinovat, criminalul le-a oferit celor trei familii ramase fara copii cate 20.000 de euro, ca sa uite de dor si de durere. Dar ranile din sufletele lor nu pot fi vindecate cu nimic. Ali Imran, soferul vinovat de moartea celor trei, se distreaza in continuare, se plimba, mananca, doarme, vorbeste si se bucura de viata. Cristi a urmat liceul umanist la fosta scoala 'Zoia Kosmodemianskaia', apoi a dat la ATF, la Regie, unde a luat din prima incercare. A fost student la clasa prof. Laurentiu Damian, care il aprecia foarte mult. Unii il comparau cu Lucian Pintilie, altii cu Emir Kusturica. 'Cand au filmat la "Marilena de la P7", le-a fost extraordinar de greu, povesteste mama. Nu aveau bani, era un film independent si totul se petrecea undeva in ghetourile din Rahova. Cristi s-a descurcat insa. Alaturi de el era si Andrei Toncu, sunetistul. Au fost prieteni foarte buni, se ajutau intre ei. Acum sunt impreuna, acolo, in cer'. In saptamana in care a murit Cristi, parintii lui erau in concediu la Sinaia. In acea perioada au inceput sa aiba tot felul de presimtiri. Profesorul Nemescu povesteste ca intr-o zi, pe cand mancau de pranz, la radio canta Teo Peter melodia 'Singur in noapte'. Ambii soti s-au privit unul pe celalalt pentru o clipa. Ceva din adancurile lor urla mut, ca o alarma prevestitoare, iar inimile bateau nebuneste, de parca urma sa se intample o nenorocire. Atunci a sunat telefonul. Era Cristi. Voia sa stie unde se afla un oarecare obiect de care avea nevoie. 'Tocmai ne gandeam ce moarte naprasnica a avut bietul Teo Peter si ca acela care l-a ucis a scapat nepedepsit. Ce durere trebuie sa fi fost pe ai lui! Nici prin cap nu ne trecea ca peste cateva zile vom trai si noi astfel de clipe cumplite', marturiseste mama lui Cristi. Inainte cu cateva ore de tragicul accident, in timp ce se plimba alaturi de sotul ei, Erica Nemescu a avut un sentiment ciudat si, fara sa-si explice de ce, i-a spus acestuia urmatoarele cuvinte: 'Noi n-o sa avem parte de copilul asta, n-o sa ne bucuram de el. El nu va trai mult'. Speriat, tatal lui Cristi a privit-o grav si chiar s-a suparat. 'Nu pricepeam de ce vorbeste asa, ce a facut-o sa spuna cuvintele acelea, care m-au infiorat. Am fost surprins, dar sotia mea nu a putut sa-mi explice ce s-a intamplat cu ea. Abia dupa ce am pus cap la cap toate - intamplarea cu Teo Peter, care canta "Singur in noapte", premonitia Ericai, pana si accidentul minor pe care l-a avut Cristi cu bicicleta, cu un an in urma, chiar acolo, pe Stirbei Voda, aproape de locul fatal - am realizat ca... nu au fost fara sens. Prevesteau nenorocirea'. Singurul lungmetraj al tanarului regizor, filmul pe care aproape il finalizase impreuna cu prietenul sau, Andrei, 'California dreamin', a fost selectionat sa participe la Festivalul de la Cannes, cu mari sanse de a fi premiat. Cine a fost Cristian Nemescu, cum a ajuns regizor, ce s-a intamplat in ajunul tragediei, am aflat de la parintii sai, pe care reporterii Libertatii i-au vizitat in seara zilei de 24 mai, exact la noua luni de la moartea fiului lor, pe cand se pregateau sa aprinda o candela. 'A fost un copil bun, modest, sincer, discret, nobil, o minune venita de la Dumnezeu', ne spune tatal lui Cristian, profesorul Octavian Nemescu. 'Credeam ca voi muri eu inaintea lui, dar n-a fost asa. Mi-as fi dorit asta'. Dar soarta a decis altceva'. Cand vorbeste despre baiatul lui, despre visele si proiectele lui, tatal, profesor de compozitie la Conservator, in varsta de 67 de ani, coboara vocea ca atunci cand intra intr-o biserica. Nu mai stie cum sa-si linisteasca degetele lungi, prietene cu clapele pianului. Le ascunde in pumn si glasul i se frange intr-un suspin greu ca pamantul care-l astupa acum pe Cristi. Mama, Erica, isi aminteste, cu ochii uzi, cum era fiul ei in copilarie. Zambeste, dar tristetea nesfarsita de pe chipul ei anuleaza intentia. 'Era introvertit, timid si sensibil. Ii placea sa picteze. Avea o memorie extraordinara, o personalitate puternica si spirit de observatie. Nu era un copil cu care sa faci tu ce vrei cu el. Era altfel. Il luam cu mine la serviciu, lucram ca inginer de sunet la Animafilm. Toata ziua statea si se uita cum se fac filmele de animatie cu papusi, il fascinau. Avea vreo sapte ani. In clasa a treia mi-a spus: "Mama, eu o sa fac filme". Stia ce vrea.' "Astept sa intre in casa" In ziua in care s-a petrecut accidentul, sotii Nemescu urcau pe muntele Furnica. N-au stiut nimic pana seara, cand un coleg de-al lui Cristi i-a sunat. Acesta n-a avut puterea sa le spuna ca murise. I-a chemat doar la Bucuresti, la Spitalul Universitar. 'Cand am intrat pe usa spitalului si ne-au intampinat medicii, inainte sa ne vorbeasca, am stiut ca baiatul meu a murit. Durerea e prea mare. Si revolta. Ideea ca acesti copii nevinovati, Cristi, Andrei si soferul de taxi Radu, au fost striviti ca niste gandaci de unul care venea din discoteca imi seaca sufletul. Am auzit ca individul se lua la intrecere cu alta masina in momentul in care a facut accidentul'. De atunci, parintii lui Cristi, ca si rudele celorlalti doi tineri ucisi in absurdul accident, nu si-au mai gasit linistea. 'Moartea e un fel de trezire, sufletul e singurul care traieste, ar fi prea absurd ca viata sa se termine o data cu moartea, ofteaza Octavian Nemescu. Eu traiesc cu speranta ca-l voi revedea odata, ca-l voi imbratisa, asa cum faceam adeseori. Uneori ii simt prezenta, il stiu aproape de mine, ii simt mirosul. Copilul meu drag si bun! Astept sa intre in casa si sa-mi spuna: "Ce faci, tata?"' . Premiile lui Cristian Cristian Daniel Nemescu s-a nascut la Bucuresti, pe 31 martie 1979. A realizat filme de scurt si mediu metraj, printre care: 'Mihai si Cristina', 'Mecano', 'Kitchitoarele', 'La bloc oamenii mor dupa muzica'. Cu 'Poveste la scara C' si 'Marilena de la P7' a participat la numeroase festivaluri internationale. De-a lungul scurtei sale cariere regizorale, care se anunta fulminanta, a castigat peste 20 de premii, printre care Marele Premiu la 'NYU International Student Film Festival' din New York, Premiul Special al Juriului la 'Bruxelles Short Film Festival' din Belgia, 'Public?Ts Choice' la 'Milano Film Festival' din Italia, Premiul Publicului l 'Internationale Grenzland Filmtage Festival' din Germania. LIBERTATEA

Ce-şi doresc alţii şi ce-mi doresc eu...

Dobre visează la ciocolată Mocca. Şuţu, la nu ştiu ce marcă de tutun. Au dat sfoară-n ţară. Cine găseşte, să se prezinte cu aceste rarităţi în dinţi. Io mi-am dorit parfum de floarea-soarelui ... dar pînă la urmă m-am descurcat. Acum mi-aş dori doar o casă. Pe pămînt. Cu o grădină plină de flori. Deja îmi fac socoteli să văd cum îmi iau teren. Ştiu, poate-s mai pretenţioasă ca ei, dar s-ar putea, totuşi, ca numai eu să stau cu chirie din tot acest triunghi :)
Cui dau leapşa (iniţiată de Dobre) mai departe? Lui LOVIN, lui ŞTEFĂNESCU, lui COVACHE...

Cine minte, cine nu?

Gardianul (www.gardianul.ro) ne anunţă că Alina Grigore, de la TVR, a fost sechestrată într-o cameră de hotel în Afganistan, pentru că ar fi încălcat - şi nu o dată - regulile impuse, iscînd un scandal diplomatic. Victor Roncea, după ce am pus io ştirea pe freeex, zice că a vorbit cu Alina, care e bine mersi şi urmează să se întoarcă acasă. Deci, cine spune adevărul? Că la mijloc tot e ceva, cu siguranţă. Să fie doar un fel de avertisment pentru Alina ? Să fie, să nu fie...

DE ULTIM MOMENT : Surse neoficiale confirmă faptul că Alina ar fi depăşit unele limite, dar că nici vorbă de vreo sechestrare. Şi că nu o să mai meargă cam pe nicăieri, tocmai pentru a nu mai crea probleme. Repet, sursa e neoficială şi nu bag mîna în foc pentru cele spuse.

Miniştri cu bube la cur

Citez din 7 Plus : "Intoarcerea lui Băsescu la Cotroceni şi influenţa pe care acesta, mai mult sau mai puţin oficial, o are asupra Departamentului Naţional Anticorupţie şi asupra şefului acestuia Daniel Morar (n.r. - care a recunoscut intr-o emisiune televizata ca obisnuieste sa discute, telefonic, cu seful statului), a băgat spaima în miniştrii Cabinetului Tăriceanu. Ieri, la "micul dejun de lucru" care a avut loc la o vilă a RAPPS, mai multi demnitari s-au plîns premierului ca sînt "şicanati" de procurorii anticoruptie, au declarat surse guvernamentale, citate de Mediafax. Premierul Tariceanu, băiat fin cum îl ştim, şi-a invitat, ieri, colegii, într-un cadru relaxat, la o cafea şi o măslina, într-o vilă de protocol, să discute probleme fierbinţi ale guvernării. Scopul principal al reuniunii, susţin sursele guvernamentale, a fost de a centraliza cazurile în care procurorii DNA au intervenit în deciziile politice ale Guvernului sau au inceput ori pregatit anchete pe criterii considerate politice, şi nu de natura penală".

Mai că-mi vine să plîng, aşa de dimineaţă, în timp ce-mi beau cafeaua şi fac revista presei. Oare cîtă nesimţire poate încăpea în hainele miniştrilor care nu pot dormi noaptea, de frica procurorilor DNA? :))

Florin Cioabă: „De ce s-a simţit jignită ziarista?”

Dacă îi spunea «englezoaică» se simţea mai bine?”, a răspuns regele Rromilor, Florin Cioabă la tot scandalul iscat în urma apelativului „ţigancă împuţită” cu care a fost gratulată o ziaristă de la Antena 1 de către preşedintele Traian Băsescu. Andreea Pană, reporter al Antenei 1, a intrat într-un hypermarket bucureştean sâmbătă şi l-a filmat cu telefonul mobil pe preşedinte. La ieşirea din magazin, acesta i-a luat din mâna ziaristei aparatul. Acesta nu s-a închis, iar în discuţia pe care preşedintele a avut-o cu soţia despre reporterul Antenei 1 a apărut şi expresia „ţigancă împuţită”.
Regele rromilor, Florin Cioabă este supărat în urma acestui conflict pe ziarişti. „Până acum toţi ziariştii au spus ţigani şi nu s-au deranjat. Acum, când preşedintele foloseşte cuvântul ţigan, toată lumea sare în sus. dacă o făcea englezoiacă sau franţuzoaică, se simţea ziarista mai bine? Şi Mutu a fost făcut ţigan. Şi ce, a fi ţigan e o ruşine? Este o naţie de 12 milioane de ţigani. A văzut-o probabil preşedintele mai brunetă şi probabil că a crezut că aparţine etniei. Consider că dimpotrivă, ziariştii au avut o tentă în prezentarea situaţiei. De ce s-a simţit ziarista jignită? Nu este corect. Suntem o naţiune şi aşa e naţiunea noastră. Nu este o ruşine să fii ţigan sau rrom. Este o ruşine să fii hoţ, pungaş sau criminal”, şi-a spus Cioabă punctul de vedere. (Ziarul de Sibiu)

APROPO, zice Ştefănescu (http://dinmers.blogspot.com/) "Din tot scandalul ăsta, în care s-au inflamat atatea personalităţi, T.B. va iesi bine, pentru că gestul lui a fost spontan, visceral, mitocan, în timp ce reacţia la gest pare înveninată, interesată, acumulată".

Blog super fain

Cu poze foarte vechi http://eskifotograflar.blogspot.com/

Mi se pare?

Sau chiar mor din ce în ce mai mulţi oameni în jurul meu? Întotdeauna moartea îmi dă un sentiment de nesiguranţă şi de frică şi mă duce cu gîndul că poate oi muri într-o zi, fără să apuc să las ceva în urmă ...
Moartea lui "Pilip", cum i se spunea, m-a lovit rău, nu pentru că îl ştiam personal (nici măcar nu-l simpatizam), ci pentru că abia murise Jana Gheorghiu. Şi Vanda Condurache. Citeam pe un blog, cred, sau pe freeex, ceva de genul ăsta : oare în rai se pune de-un trust? Vorba lui Mihăileanu: e sezonul necroloagelor...