Vorbî di duh

Rautatea oamenilor este nemarginita
- e chiar mai adinca
decit bunatatea lui Dumnezeu.



Alexandre Dumas

Ingerul meu, ingerul lor, ingerii nostri ...

Sunt intr-o stare de ... amortire. De somn, de foame, de mila ... nici nu mai stiu ... Stiu doar ca nu am dormit de mai bine de 35 de ore si mai stiu ca nu am apucat sa ma distrez. Sau sa beau sampanie. Sau sa imi pun macar o dorinta la miezul noptii ... Culmea e ca nici macar nu regret ca Revelionul m-a prins langa niste oameni ai strazii ...

In timp ce filmam de Craciun pe dealuri si campii, intr-un sat de vaduve, colegul meu, operatorul Stefan Stoica, a venit cu o idee: "Uite, io as filma de Revelion aurolaci"... a zis el si mi s-a parut, din punct de vedere jurnalistic, interesant ... Si, cand sefii mei m-au intrebat, glumind : "Ei, si de Revelion ce ne pregatesti?" iar io am raspuns, aproape tot ca o gluma:"Niste aurolaci"... am stiut inca de atunci ca reportajul era ... ca si facut. Nu pot uita chipurile de uimire ale colegilor mei. Unii au spus ca suntem nebuni - si eu si Stoica - altii, ca e o idee geniala ...

31 decembrie 2007, in jurul orei 22,00
Suntem in masina, cautam oameni ai strazii. Ajungem in Grozavesti. Gasim un canal, in care locuiesc 7 persoane. Stoica ii stie pe unii dintre ei ... Chiar si asa, se negociaza la sange. Vor bani, altfel nici nu vor sa auda. "Sub 3 milioane nici nu discutam", ne spune sefa, o femeie de vreo 40 si ceva de ani ... Ne scotocim prin buzunare. Eu am 1,5 milioane, Stoica, 500.000 de lei. Ultima strigare: 2 milioane. "Va convine, bine, nu" ... forteaza nota Stoica. (Oricum banii aia le erau de la inceput destinati ...)

Primim, intr-un final, acordul si intram. Nu am cuvinte sa descriu cum miroase inauntru. Io, cu fularul la nas, incerc sa rezist. Stoica incepe sa monteze camera de filmat; mie imi vine, dupa 5 minute, sa vomit ... Si cand simt ca nu mai pot, fug... Si fug si fug ... Afara. Pana ajung, mi se pare ca trece o vesnicie. Nu ma intereseaza nici gandacii cat o nuca, nici sobolanii, de care ma tot impiedic ... Doar alerg ... Afara, mi se pare ca miroase la fel.
(Am reusit sa scap de mirosul care mi s-a impregnat pe creier, abia azi, pe la pranz. Dupa ce am montat, dupa ce am revazut reportajul si dupa ce am plans ... De mila. Pentru ca, emotional, m-a rupt in 2 ...)
Stoica ramane in ... grota, cum ii spune el. Io, in stare de soc, ajung in masina, il sun si-i spun, agitata, sa iasa, ca vorbim cu ei afara. Stoica imi spune "ok, stai linistita", dar ramane in continuare acolo, timp de cateva minute bune ...

31 decembrie 2007, ora 23.00
Intre timp, io ma tot foiesc pe langa gura canalului, mai bag un cap inauntru, ca sa stiu ca e in siguranta colegul abandonat. Ma simt vinovata pentru faptul ca am avut „inima” sa-l las singur acolo, dar chiar nu mai puteam sta ...

Ingerii lor ...
Se aud zgomote, apoi apare flacara unei lumanari... Respir usurata. Stoica e intreg. Iar oamenii din canal, pregatiti de revelionul din Piata Constitutiei. „E primul revelion petrecut afara”, imi spune Luiza. Are 23 de ani, dar arata de 45 ... „Anul trecut, a fost mai tragic. Am stat intr-o scara. Am adormit cu tot cu copil, care are 4 ani, si dimineata, am gasit la cap, sarmale, cozonac, haine pt copil. Acum mergem si noi acolo in centru, poate li se face oamenilor mila de noi si primim sarmale ... „ (Toata noaptea au spus aproape obsesiv : "vrem sarmale si ciorba calda" ...)

Se urca in masina. Se apropie ora 23,30. Desi as fi vrut sa mai vorbesc cu ei pe strada, mergem spre Unirii si decidem sa vorbim, ce avem de vorbit, acolo ...

E ora 24.00
Cu trei secunde inainte de miezul noptii, cei doi, Mihai si Luiza, se uita socati la oamenii din jur. La lumini, la Parlament si tresar la artificii. La cumpana dintre ani, se saruta ... fascinati si fericiti in fericirea lor...

Oamenii din preajma lor sunt intr-o stare de bucurie maxima. Sampania curge, muzica la fel, artificiile iti iau ochii. Io nu am timp sa simt secundele. Sunt prinsa de reactiile celor 2 si cand ma "trezesc", ea plange, iar el o strange in brate neputincios ...

De undeva, apare un inger. Un Mos Craciun. Cu o sticla de sampanie in mana. Luiza vorbeste singura:"De vreo 7 ani nu am mai baut sampanie. Nici nu-i mai stiu gustul"... Dar Mosul, fara s-o auda, le toarna jumatate de pahar de sampanie, apoi se fotografiaza cu ei "...

Si io, si Stoica, ne solidarizam cu Mihai si Luiza. Nu am mancat nimic, nu am baut sampanie. Io, nici macar pana la ora asta... Iar de mancat, am cigulit dintr-o ciocolata, azi, pe la pranz ...

Reportajul, aici

1 ianuarie 2008

Ingerul lor ...
Cand in sfarsit ajung acasa, moarta de oboseala, dupa o zi de munca fara oprire, la usa scarii mele, ma lovesc de 2 copii. Ai strazii. Sunt inghetati si se bucura cand ma vad. "Uite o doamna. Ea sigur ne da drumul la usa". In mana tin o sorcova. Io, in stare maxima de transa, de oboseala si poate din cauza evenimentelor din ultimele ore., ii las sa intre, scot, teleghidata, portofelul, fara sa ma gandesc ca mi-l pot smulge si fugi cu el, le dau tot ce am inauntru (putin, vreo 200.000 de lei) si ii intreb unde dorm. "In canal, doamna, la Unirii".
Cand sa intru in lift, unul dintre ei, de vreo 10 ani, fuge dupa mine, ma atinge pe cap cu sorcova si imi zice:"Asa, bun, sa fie Dumnezeu cu dvs, ca sunteti o doamna buna" ...

Din lift iese un barbat. Cu o bata in mana, urland in gura mare la ei:"am chemat poli-tzia. Suna de o ora la interfono" ... Copiii se dau 2 pasi in spate si io le spun in soapta:"Mai bine plecati, ca sa nu aveti probleme" ... In lift, barbatul, un italian, imi explica in limba lui ca l-au exasperat ... Io ma fac mica, mi se pare ca atitudinea mea l-a scos din sarite si mai tare ...

Intru in casa si ma prabusesc pe pat. Ma buseste plansul...

Ingerii lor ...
Nu, nu e o poveste inventata. Nu stiu ce inseamna tot ce mi s-a intamplat, dar prima mea zi a anului 2008 s-a terminat, in mare, foarte trist ... Singura bucurie au fost emailurile telespectatorilor. In seara asta, Luiza, Mihai, cel mic si familia lor macar au ce manca (SARMALEEEE!), cu ce se imbraca si pot dormi in lenjerie curata ... Am zis si le mai zic o data:"Dumnezeu sa le dea dupa sufletul lor" ... E o "vorba" auzita curand, de la un om, care pare a avea suflet mare ...

Ingerul meu ...
Poate voi nu credeti in ingeri, da' io, da. Acum multi ani, cam pe vremea asta, ma aflam, ratacita, printr-o padure ... Eram cu prietenul meu, mergeam sa o cautam pa mama lui, "disparuta", undeva pe langa Roman. Era o zapada de mai bine de 1 metru. Eram inghetati si dezorientati. Mergeam in nestire, in noapte, si parca drumul nu se mai termina... Deodata, in fata noastra, a aparut o femeie. Nu stiu de unde... Nu stiu cand ... Ne-a intrebat pe cine cautam; apoi ne-a aratat calea cea buna... Dupa care, a disparut brusc ... De atunci, io chiar cred in ingeri. In ingerii nostri ...

LA MULTI ANI! Si sa va dea Dumnezeu ingeri ... dupa suflet!

I-a fost drag lui Dumnezeu si l-a luat la el ...

Un om povestind despre copilul sau, care a murit la 18 ani, de SIDA, dupa ce a fost infestat cu HIV, candva, in perioada 89-92:"A murit in bratele mele... Asa a vrut Dumnezeu. I-a fost drag lui si l-a luat la el" ...
Iar despre femeia care se presupune ca l-ar fi infestat, facandu-i o injectie cu acelasi ac pe care l-a folosit in tot orasul Marasesti, spune :"Ea macar sa fie sanatoasa"...
Nu-i asa ca-i dureros? Cati dintre noi am gandi la fel? Cred ca nici unul ...

Iarna pi ulitzi

Vorbî di duh

Putzină
nebunie
este
proprie
sufletelor
mari.



George Calinescu

Gogo, la fix tzintzi luni

De suflet, din suflet

Daca noi
nu sintem
prea darnici,
macar sa-i iertam naturii
ca a fost
mai inteleapta decit noi.


Denis Diderot

Party Realitatea (4); Pozele astea sunt pentru marii absenti de la petrecere: Popa si Gik

Alexa (10 pt Ro)
Andreea (Arhiva + Culise)Kiki (Fillere), Ioana (Cartea bate filmul), Gradinaru (Reporterii Realitatii)
Alice (multifunctionala de la Programe, fara de care noi n-am putea supravietui)
Gradi si Razvan (Reporterii Realitatii)
Io, dansand o populara. Dak tot aveam ie...
2 ochelariste de "ocazie"
Razvan si Gradi, intr-un moment romantic
Vera, producatorul lui Stelian Tanase
Gaboantza, sefa de la Fillere
Gradi-maimutza si Razvan, alaturi de sefa de la Programe, Roxana Niculescu
Gaboantza si Vericik
Alice
2 proaspat logoditi, Alina (Culise) si Adi (Stiri)
Romana si Vali (Reporterii Realitatii)

Romul Elvis, dansand la ... Porkshop

Io am ajuns la concluzia k

totzi shoferii din Bucureshti o iau razna in preajma sarbatorilor. Iar politzishtii de la Rutiera nu mai fac fatza, dar multzi dintre ei sunt, in acelashi timp, shi nishte idiotzi cu diploma. Altfel nu-mi pot explica cum masihinile merg pe trotuare, iar politzishtii stau shi se uita fix ca proshtii...